Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:
- prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
- numele autorului să fie indicat la începutul textului;
- documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
- nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
- autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.
Spor la scris!
Ne-pețitul
Emilia Crosman
Ne-pețitul este ceva fenomenal – cel mai fantezist mod de a ofensa pe cineva! Bonus: e o chestie inovatoare, de-a dreptul fascinantă. Satisfacție garantată. Iei una bucată cunoștință împotriva căreia ai un cui, real sau imaginar – detaliu lipsit de importanță în zilele noastre – și-i propui o partidă de nerefuzat. Insiști, faci reclamă, zâmbești complice și ademenești victima la o presupusă întâlnire. Sigur se lasă cu nuntă, îi spui frecându-ți mâinile cu entuziasm. Ești ispitit chiar să cumperi și rochia, deja bați din călcâie ca la horă și simți că te-apucă chiuitul. Spui și faci orice ca să fii cât mai convingător. Ești maestru la fript, la fripturi bineînțeles (să nu cumva să se creadă altceva). Îți plac mult cărbunii aprinși… O dată ce te-ai încolăcit ca un șarpe în jurul cunoștinței și ai sâsâit incantații până te-a luat tusea, treaba-i ca făcută. Bun, ai dus ținta răzbunării meschine la cafenea, lăsând-o să aștepte, visând la nunta secolului. Dispari ca măgarul în ceață și speri s-o apuce seara pe-acolo (așa de mult îi dorești tu binele). Ajungi acasă și ești pe deplin mulțumit. Te feliciți frumușel pentru altruismul de care ai dat dovadă, bei o apă minerală să te răcorești după atâta alergătură și aștepți să vină seara ca să suni și să întrebi sincer interesat: Cum a fost? Merge? Rânjești satisfăcut și faci cu ochiul insinuant chiar dacă știi prea bine că nu te vede nimeni. Mai mult, asta îți dă curaj. Apoi îți spui: Să trăiești! Bravo! Ești o eminență cenușie, tătucă! O somitate. Sănătate! Te lași legănat de succes și adormi liniștit. Ai făcut și tu un bine pe lumea asta… Ce dacă persoana care se presupune că ar fi trebuit să meargă la întâlnire nu are nici cea mai mică idee că vrea să se căsătorească cu sus-numita cunoștință și că beneficiara bunăvoinței tale a umplut deja un pahar cu lacrimi de-atâta așteptat cu ochii-n soare. Cine vinde iluzii o duce bine. Asta-i viața. Cine știe? Poate te apuci serios de pețit, acum că ai și credibilitate…
Emilia Crosman are 30 de ani și este din București. A absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, secția Studii Iudaice – disciplină complementară Limba și Literatura Catalană (2013-2016) și Masterul de Studii Religioase – Texte și Tradiții (2016-2018). A debutat cu proza scurtă intitulată „Fripturică” în cadrul rubricii „Flash fiction stories” a publicației „Literomania” (în nr. 181), unde a continuat să publice proză scurtă.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu