tristețile lui van helsing. manual pentru o inevitabilă apocalipsă

Vă propunem, la „Cartea săptămânii”, o avanpremieră din volumul de poeme „tristețile lui van helsing. manual pentru o inevitabilă apocalipsă” de Raul Popescu, volum aflat în curs de apariție la Editura Tracus Arte, cu un avant-propos de Caius Dobrescu. (Literomania)

Avant-propos

Într-o lume care s-a dezvrăjit, nu neapărat prin progresul rațiunii, ci repetându-se până la epuizare, străvechiul, deși mereu-tânărul vânător de vampiri van helsing are o problemă. Se plictisește. Ca să găsească un adversar pe măsură, nu-i rămâne decât să scormonească din când în când în sine însuși, să-și resuscite vampirul interior. Răul și cruzimea nu mai au nici sens, nici haz, acolo unde nu există perspectiva unui mare final, fie el apoteotic sau apocaliptic. În loc de antidepresive, van helsing consultă periodic opera poetică a unicului său prieten, bătrânul poet-alchimist klenke, pentru a trăi prin procură, în tot spectrul său de nuanțe, de la animalic la angelic, un erotism de care el însuși nu se simte capabil. În plus, în corespondența lor intimă, klenke îi împărtășește binecuvântările foarte discutabile ale bătrâneții – și ea oarecum fascinantă pentru protagonistul volumului, fie și prin simplul fapt că îi este interzisă. Vizionar și (auto)ironic în același timp, poetul-alchimist își folosește toate resursele pentru a menține speranța prietenului său într-o mare lovitură de teatru care îi va revela misiunea și vocația – dar, în cele din urmă, s-ar spune că el este cel contaminat de umoarea neagră, de melancolie.

Va rămâne oare lumea, până la sfârșitul sfârșitului, în această sală de așteptare de la marginea deșertului, sau…? Nu dăm spoilere! Citiți, și veți afla.

Caius Dobrescu

„După ce, într-un serios studiu academic, a vizitat, pe urmele lui Ioan Petru Culianu, modernitatea timpurie ca vast catalog de experiențe oculte, Raul Popescu încearcă acum să capteze cu mijloacele poeziei aura ocultă a modernității aflate la asfințit.” (Caius Dobrescu)

„Raul Popescu a găsit o formulă personală, ludică și serioasă deopotrivă, cu care a construit o lume cvasisuprarealistă, cu elemente gotice, fantaste, în care bântuie multă melancolie, o filosofie de viață ascunsă și mult umor subtil, metaforic. „tristețile lui van helsing” e un volum aparte, care pare să-și găsească antecesorii în onirismul autohton, deși cred că s-a hrănit și din multe lecturi romantic-germanice și vampiric-filmice. Dar totul e atât de bine prelucrat și sublimat încât devine o lume verbală de sine stătătoare și plină de enigme și atracții. Aceasta e o poezie care nu seamănă deloc cu ce se produce acum, ca realism mizerabilist generalizat, pe piața românească de poezie. E din altă lume și altă finețe, ca o gură de cloroform parfumat cu un fel de eternitate.” (Magda Cârneci)

„Pe Raul Popescu îl cunoaștem ca dramaturg și romancier. De data aceasta însă ne întâlnim cu Raul Popescu, poetul. Nu e nicio nepotrivire aici pentru că de mult bănuiam că Raul e la bază poet. Lucrul acesta se simte și în proza și în dramaturgia lui, infuzate de stranietate și ritmuri hipnotice. Raul spune povești poetice, încărcate de emoție și pline de ascunzișuri. O poveste avem și aici, a unui van helsing damnat și tenebros, aflat în dialog epistolar cu poetul-alchimist klenke. Două voci limpezi și răscolitoare care trasează destine biografice sinuoase și descriu dintr-o perspectivă existențialist-onirică o realitate ce înfrigurează. Rămâne senzația unei experiențe aproape mistice, cu duioșie și cruzime, în care revelația și ocultarea coexistă, la marginea unui univers rece și neprietenos. Rămân muzica și iluminarea.” (Cosmin Perța)

⁎⁎⁎

„lumina e prea neagră pentru mine
cel care a înghiţit creierul de pisică al lui behemoth
somnul meu e prea feroce şi plin de miasme diamantine pentru ca tu să-l priveşti
de undeva de sus, cocoţată pe un stâlp de înaltă tensiune”

van helsing a scris acest scurt poem într-o noapte
în care somnul de peste zi
îl obosise atât de mult încât auzea sângele care
zgâria ţevile de canalizare
zgâria pereţii din tablă ai camerei
masa din tablă
scaunul din tablă

⁎⁎⁎

chiar și inima unui vampir bate
iar uneori bate atât de puternic încât van helsing
chiar crede că în inima sa încă mai este viață
dar sângele lui este negru, negru, negru

și totuși
chiar și inima unui vampir bate
iar în astfel de momente
din ore care nu există marcate
pe cadranele ceasurilor din dormitoare sau birouri
van helsing își amintește următoarele versuri
dintr-un poem al bătrânului poet-alchimist klenke:

„eu sunt acea pasăre a lui hermes care își devorează aripile
sunt mai bătrână chiar și decât lumina
sunt sora întunericului de la începuturi”

și totuși inima unui vampir bate
iar uneori bate atât de puternic încât van helsing
aproape că vede răsărind în miez de noapte soarele dimineții

⁎⁎⁎

dragă van helsing,

animalul din mine mi-a vorbit, în sfârșit. l-am simțit, l-am auzit, l-am văzut (deși nu aș putea să ți-l descriu). animalul din mine mi-a vorbit și am simțit mândrie și tristețe în cuvintele lui, cuvinte probabil dintr-o limbă străveche, în care îngerii își avertizau protejații de primejdiile care le puneau viețile (oricum finite) în pericol.

al tău frate,
klenke

⁎⁎⁎

stimate poet klenke,

splendoarea cruzimii de mult nu mai e un spectacol plăcut pentru ochii și sufletul meu, decât dacă are forma cuvântului. de aceea ți-am scris și îți voi mai scrie. și totuși, astăzi zăpada se topeşte mai repede decât ieri, şi decât mâine, şi decât…

al tău veșnic,
van helsing

⁎⁎⁎

dragă van helsing,

răbdare. inimă lângă inimă, sub soarele negru, cu toți ai noștri.

al tău frate,
klenke

⁎⁎⁎

stimate poet klenke,

am întâlnit odată o femeie care îmi spunea sfioasă în fiecare noapte: astăzi am uitat să mor, mâine am să uit să trăiesc. îmi plăceau degetele ei subțiri și albe. acum este ca și cum n-a fost.

al tău veșnic,
van helsing

Raul Popescu, „tristețile lui van helsing. manual pentru o inevitabilă apocalipsă”, volum în curs de apariție la Editura Tracus Arte, cu un avant-propos de Caius Dobrescu, București, 2024