Istorii orale (VIII)

Până mâine mai e…

– Steaua sus răsare/ Ca o taină maare/ Steaua străluceește/ Și lumii vesteește… și lumii vesteește… Hai, bine v-am găsit!

– Bine-ai venit, nașă! Ia zi, ce bei?

– Da’ de când petreceți, maică, aici? E un fum să-l tai cu cuțitu’. Deschide, Petruțo, geamu’ ăla, că nu poți să respiri.

– Pune-i vin. N-am băut un vin atât de bun nicăieri.

– Nașa nu bea vin, îi place tăria.

– E mai bun trascău’. Dacă nu mai aveți, i-aduc rachiu’ meu de porumb.

– De unde vii, nașă? Nu te-am văzut azi.

– De la Bobo, i-am promis că vine moșu’ cu un brad mai mare ca ăla de anu’ trecut, i-am dus unu d-ăla din plastic, că nu-i mai încăpeau globurile…

– A, bun moșu’ cu Bobo, n-am ce zice, eu îi fac reclamație, că la mine n-a venit.

– E, cum n-a venit, nu-ți adusei pe la prânz sticla aia de Jack Daniel’s! Ai băut-o?

– Am băut-o în morții mă-sii, cum s-o beau? Unde s-o beau, ce mai scap de voi?! Poate să mă duc cu ea în șopron. Am pus-o la păstrare, aicișa, în dulap.

– Ia scoate-o, mă, s-o servim pă nașa, că e sărbătoare, nu știi că-i place?

– Ce mi-a făcut!

– Cine?

– Bobo! N-ai venit să stai cu mine, că m-a plimbat ăștia cu mașina toată ziua și nu m-a dat jos…

– Pi unde-a fost?

– La biserică… la Emi… Când l-a-ngropat.

– L-a-ngropat, gata?

– Da.

– Deci ieri a murit și azi l-a-ngropat.

– Da, mă, astăzi l-a luat.

– Și cine i-a eliberat certificatul de deces, că ăla în 24 de ore se eliberează?

– Draga mea, primăria, la primărie se eliberează.

– Pi știu, da’ nu trebuie constatat de la medicul de familie?

– Ei, scoici!

– Ce scoici, Nelule, ce scoici? Trebuie să vie un medic.

– Trebuie să vie un medic… Lasă că știu io… În timpul lui Ceușescu, era un spital de plămâni în județu’ Giurgiu. Unde era?… Cred că la Fundeni…

– L-a luat de la Barosanca.

– Care, dracu, Barosanca?

– Aia de la primărie.

– Fundeni e-n București, Nelule, nu-n Giurgiu.

– Nu știu unde era, am fost la Armășești, apoi la Urziceni, apoi acolo… Da’ unde e Fundeniu, Petruțo, în ce sector? Un spital dă plămâni, d-ăla, c-atunci m-am lăsat dă fumat.

– Cred că era la Singureni… În Giurgiu.

– Costel al lui Costică a murit la Fundeni, era mare mahăr pe la sindicate…

– Băi, lasă-l pe Costel. Sunt oameni care și-au revenit în groapă.

– Așa ceva!… E paranormal.

– Păi tu de ce crezi că lasă lumea, tradițional, mortu’ trei zile în casă? Că, cine știe, poate se trezește… hă, hă… Nu e deloc paranormal. Cine poate fi sigur că a murit? S-au găsit oameni în coșciug cu șira spinării strâmbă, ca atunci când te chinui, te sucești p-o parte și pă alta, te sufoci…

– Ei, s-o fi strâmbat de la umezeală, hă, hă…

– Îhî, îhî… să trezește pă dracu… Băăă, decedat, achitat… așa scrie pă certificat.

– Decât să-l duci la morgă și să dai patruzeci de milioani… Dacă-l duci la spital și-l iei de la morgă atâta costă.

– Acuma e frig, nu poți să-l ții acasă?

– În ce sector e Fundenii, fato?

– În doi. Ajungi cu mașina 102 de la mine până la Titan și-apoi…

– Ei, căcat, patruzeci de milioane… Ai, făi nașă, cum să coste atâta?!

– Atâta costă.

– Patruzeci pentru ce? Atâta costă?!

– Nu, fată!

– Da, atâta costă, îți dă cosciugu’ dă la ei, decât te duci cu țoalili.

– Ei, na! Păi ce, la spital au coșciuge?

– În morții mei, ați luat-o ca veorica pe arătură! Măi, io când mă duceam la mama, la spital, era acolo un…, o…

– …morgă!

– Hă, hă …

– Mă duc la Fundeni sau la dracu și găsesc acolo un doctor. Și zice să-i dau zece mii de lei. De unde să-ți dau, neică, zece mii dă lei?

– Pe vremea lui Ceaușescu? Ăia era bani. Puteai să-ți iei o Dacie și-un sfert cu ei.

– Da, mhî, mhă… sfertu’ din față, hă, hă…

– Pentru ce ți-a cerut atâția bani?

– Pentru-o pastilă.

– Ce fel de pastilă?

– Dracu s-o ia.

– Niște antibiotice, probabil. O fi avut tebece.

– …nu era morga, era un d-ăsta dă coșciuge, cel mai ieftin era șase milioane și șapte sute în sus…

– Da, mă, șase-șapte milioane costă…

– Bine, îți dădea pânza aia și coșciuge, te duceai cu îmbrăcămintea de-acasă… Adică cum să-mi dea mie mortu’ cu coșciug cu tot? Să mă duc io la morgă să-l scot, să-ți dea ei coșciuge… Nu merge, nu…

– Păi n-au, mă, de unde, ăla e spital, nu face…

– Ăla ți-l dă așa… Băi, cum ai murit? Cu asta albă pă tine sau cu asta albastră? În șosete sau încălțat? Aveai pălărie? Care-i țoalili tale? Așa… Așa te îmbraci. Îl îmbraci acolo, n-ai cum să pleci cu el dezbrăcat acasă…

– Da, și dai șapte sau opt milioane, taxa de luat mortu…

– Stai, mă, nașă, acolo, pă scaun. Ce, vrei să pleci? Stai să-ți dau altul… Ăla e cam șubred, să nu te răstorni. Îți rupi după aia ceva și dai vina pe noi… Când a murit țața Ioana, m-am trezit pe la miezul nopții cu Florica la mine, făi, Zoico, n-ai niște pantofi, că vă potriviți la picior, n-avem cu ce s-o-ncălțăm… Mortu’ trebuie încălțat cât e cald, dacă se răcește e mai greu… Eram umflată de plâns, mă uitasem la televizor, la filmul ăla frumos, zi-i, Petruțo… ăla cu Scarlett, cum îi zice?

– „Pe aripile vântului”…

– Ce-am mai plâns, mi-erea că crede Florica c-avem certuri în familie, atât îmi trebuia…

– Și tu ce i-ai zis, Nelule? Stai, taică, să-l sun pă Costel al lu’ Costică, vine cu mașina într-o oră, atât faci de la București la Giurgiu, dacă-i șoseaua liberă și-i vară, și ne-aduce banii.

– Dacă-l sunam pă lumea ailaltă… venea, că murise. S-a internat la Fundeni și l-a luat d-acolo, de la …

– …morgă, evident! Ha, ha, ha…

– Și cât a plătit să-l scoată?

– Nimic, pă timpu’ lu’ ceașcă mureai pă gratis.

– Iete, și ce dacă-avem… Țața Ioana cum a murit? A găsit-o întinsă pe jos în odaie, se lovise la tâmplă în colțu’ mesii, lumea zice c-ar fi trântit-o bărbatu’, da’ cine știe…

– Fugi, mă, d-aci, bărbat-su?! Îi venea pân’ la buric.

– E, ce știi tu? Mic, mic, da’ era vânos.

– N-a venit niciun medic s-o vadă?

– Ce medic? Dă unde? I-a scos certificat de la primărie. De la Barosanca, nu-i așa, nașă?

– Aveam niște pantofi noi, mergeam la nuntă la alde Ciupitu, i-am dat, ce să fac?!

– Nu poți să lași mortu ne-ncălțat… mhî, mhî… hă, hă…

– La Fundeni…

– Mă, da’ tu tot la Fundeni ai rămas? De-o juma’ de oră ne tot spui cum era la Fundeni… N-ai mai ajuns și tu la morgă?!

– Maică, măiculiță, e opt și opt minute.

– Și ce dacă?!

– Îhî… Îhă… hă, hă…

– Nu mai stau. Mă duc.