Vă propunem mai jos poemul „Lady Lazarus” de Sylvia Plath, din volumul „Selected poems/Poeme alese” (Editura Paralela 45, Colecția „Gemini – colecție bilingvă de poezie”, traducere din limba engleză, prefață și repere biobibliografice de Elena Ciobanu, Pitești, 2012). (Literomania)
Am făcut-o iar.
La zece ani odată
Reușesc –
Un fel de minune ambulantă, pielea mea
Aprinsă ca un abajur nazist,
Piciorul meu drept,
Prespapier,
Fața mea fără cute,
Pânză fină, ebraică.
Dă giulgiul la o parte,
O, dușman al meu.
Înspăimânt? –
Nasul, orbitele, șirul întreg de dinți?
Duhoare acră
Va dispărea ca mâine.
Curând, curând, carnea
Mâncată de hăul mormântului va fi
La loc pe mine,
Iar eu, femeie zâmbitoare.
Treizeci de ani, atât,
Și, ca pisica, pot de nouă ori să mor.
Asta e a Treia Oară.
Cât gunoi
Să distrugi fiecare decadă.
Ce milion de ligamente.
Gloata scuipătorilor de semințe
Se-nghesuie înăuntru să-i vadă
Cum mă despoaie din creștet până-n tălpi –
Striptease de senzație.
Doamnelor și domnilor,
Iată mâinile mele,
Genunchii.
Piele și os, se poate,
Dar una și aceeași femeie.
Prima dată, la zece ani s-a-ntâmplat..
A fost un accident.
A doua oară mi-am pus în gând
Să merg până la capăt, să nu mă mai întorc.
Am împietrit închisă
Ca o scoică.
Le-a trebuit să cheme, să cheme
Și să îmi scoată viermii încleiați ca perlele.
A muri
E o artă, ca orice alt lucru.
O fac grozav de bine.
O fac să doară ca dracu.
O fac să pară reală.
Am chemare, s-ar zice.
E destul de ușor s-o fac într-o carceră.
E destul de ușor s-o fac și să-nțepenesc.
E teatrala
Întoarcere, ziua-n amiaza mare,
În același loc, la aceeași figură, aceeași brută
Voce urlând desfătată:
„Minune!” –
Asta mă dă gata.
Există o taxă
Ca să-ți plimbi ochii pe cicatricile mele, o taxă
Ca să-mi asculți inima –
Chiar merge.
Și mai e o taxă, una foarte mare,
Pentru orice cuvânt sau atingere
Sau pic de sânge
Sau fir de păr sau haină de-ale mele.
Și-uite așa, Herr Doktor.
Așa, Herr Inamic.
Sunt opera ta,
Sunt comoara,
Bebelușul din aur pur
Ce se topește într-un țipăt.
Ard și mă tăvălesc.
Să nu crezi că-ți subestimez marele interes.
Cenușă, cenușă –
Stârnești, scormonești.
Carne, oase, nimic, nimic –
O coajă de săpun,
O verighetă,
O plombă de aur.
Herr Dumnezeu, Herr Lucifer,
Păzea,
Păzea.
Cu părul meu roșu
Renasc din cenușă
Și mănânc oameni cum respir aer.
Sumar Literomania nr. 187
Poeme de Georg Trakl în traducerea lui Ștefan Baciu
„Oameni care vor fi mereu cu mine” (fragment) de Narine Abgarian
Poeme de Ana Patricia Collazos
„Există un om care obișnuiește să-mi dea cu o umbrelă în cap” de Fernando Sorrentino
„Călăul” de Silvina Ocampo
Maja Lunde. Memories and Hopes
Drumuri printre amintiri…
„Pierderea și recuperarea firului de păr” de Julio Cortázar
„Fapte glorioase” (fragment) de Ferdia Lennon
„Cum și-a căpătat Balena gâtlejul” de Rudyard Kipling
„Vărul Alexandru și alte povești adevărate” (fragment) de Adrian Oprescu
Cei trei frați care nu dormeau niciodată și alte povești despre tulburările somnului (fragment) de Giuseppe Plazzi
„O nouă ultimă zi” (fragment) de O. Nimigean
„Intră Stafia” (fragment) de Isabella Hammad
The Lessons of History and the Hopes of Literature
Malraux și pisicile – „Dictionnaire amoureux des Chats” de Frédéric Vitoux
Scrie un comentariu