Flash fiction stories – februarie 2023: „Banii și fetele” de Cristina-Maria Mitrea

Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:

prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
numele autorului să fie indicat la începutul textului;
documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.

Spor la scris!

Banii și fetele

Cristina-Maria Mitrea

Personajele:

Doamna: 40 și ceva de ani, voinică, geacă albă de fâș încheiată bine, cu gluga pusă pe cap, din care i se vede doar fața rotundă și aprigă

Domnul: 40 și ceva de ani, slăbuț, șaten, tuns scurt, privire blândă care a văzut multe, geacă neagră subțire, fular negru în jurul gâtului

Acțiunea se petrece într-un autobuz aglomerat dintr-o capitală europeană, într-o după-amiază de iarnă, în care cad și câțiva fulgi de zăpadă. Doamna și Domnul sunt pe scaune, așezați unul lângă altul, pe la jumătatea vehiculului, și discută. Domnul stă la geam, cu mâinile în buzunare, Doamna, ușor întoarsă spre el, gesticulează și vorbește tare de-o ascultă atent și șoferul din cabina lui.

Doamna (explodând): Bani, bani și iar bani, la copii trebe să le dai mereu, că n-ai ce face, n-ai scăpare! Tot timpul, bani! Îți vine să urli! Adică, știai că un copil te costă, dar chiar așa de mult??

Domnul (oftând din rărunchi): Daaa, așa e… dar eu îi dau la a mea câte 5 lei, 10 lei, nu o răsfăț, să știi, numa’ că bunică-sa o tot corconește, i-ar da și toată pensia, dacă ar fi după ea!

Doamna: Daaa, păi nu poți să nu le dai, mă, n-ai cum… Trebe zilnic să aibă de drum, să aibă d-un sendviș, d-un suc… ce să facă, doar n-o să stea să se uite în gura la alți copii! Că nici așa nu-ți convine!

Domnul: Da’ a ta în ce clasă mai e?

Doamna: A opta, are paișpe ani… m-a zăpăcit, că îi trebe aia, ailaltă, că pentru școală, că vrea aia, ailaltă… stai așa, că vine și banchetul, și acolo trebe alți bani, plătim rochia, plătim localul, plătim mâncarea, că tot noi, cine? Că ăia de la școală n-are bani să le plătească ei, ai dreacului, tot noi tre’ să dăm și de mâncare! Cred că de zece milioane tot mă chelește! I-am zis: „dar trebe musai să mergi la banchet?”, phaaa, s-a supărat, „păi cum, mami, că toți colegii merg, toți profesorii, eu cum să nu mă duc?” Și așa e, vezi, nu poți să-i lași de izbeliște, să le interzici, să fie ei diferiți… Și stai așa, că și la liceu când o fi, alte daraveri, o să vrea mai multe haine, o să vrea mai multe machiaje… și ce i-o mai trebui pentru școală… ce, o să fie circ!

Domnul: A mea măcar e mai mică, deocamdată…

Doamna: Stai așa să mai crească, să vezi ce-ți ia pielea de te găsește dracii! Ieri, a mea cică să-i dau bani să-și ia nu’ș ce culegeri, zic: „fă, da’ dacă iei culegerile alea, le citești? Sau le lași pân’ casă și le găsesc aruncate, că ți le îndes pe gât!” „Le citesc, mami”, zice, „cum să nu, că avem de rezolvat probleme din ele”. I-am dat, ce să fac… pentru școală, poți să zici că nu-i dai?? Da’ și în rest, telefon de treij’ de milioane… nici eu n-am așa, nici ta-su… alocația, alocație… tre’ să le dai bani, să le iei lucruri, mereu, mereu, n-ai încotro, chit că ai, chit că nu… că dacă toți ăilalți are, și ei nu, se simt rău!

Domnul: Păi dar cum, așa e, că acum toți sunt care mai de care mai simandicoși…

Doamna: Da’să vezi ce mi-a mai zis, cică la vară, după ce își dă ea examenele și intră la liceu, pân’ la toamnă vrea să meargă să muncească. Deci alea două-trei luni câte sunt de vacanță, cică să se ducă să se angajeze, să câștige și ea banii ei. Zic: „Cin’ te angajează, fă, pe tine, la 14 ani? Un’ să muncești?” Zice: „Păi mă duc la McDonalds, mami, am auzit că acolo te angajează cu jumătate de normă”. Până la urmă i-am zis: „Bine, fă, du-te, ia, du-te! Să vezi și tu cum se muncește, hai!” Măcar de le-ar da juma’ de salariu, mai scap și eu de-o belea două luni!

Domnul: Și a mea tot așa, zicea că vrea și ea să muncească ceva în vacanță, să ia bani… dar e cam mică, ce să muncească? Bine, și eu mă duceam în vacanțe pe șantier… munceam ca lumea…

Doamna: Păi ce, eu nu?! Ce-am mai muncit, e-heeee!… Las-o, mă, să se ducă, nu fi fraier! Lasă-le să se ducă, să vadă ce e munca, să vadă cum se face banii, că ele are impresia că crește în pomi! Să muncească de să le ajungă! Să vadă ce greu se face banii!

Domnul: Să vedem ce-o mai fi… pe mine mă enervează rău asta cu mâncarea, că vor să mănânce numa’ din oraș… mă, da’ mâncarea mă-tii de acasă ce-are, nu e bună?

Doamna (exasperată): Nu mai zice!! Nu mai zice și cu mâncarea, că mă urc pe pereți! A mea avea o vreme când mânca numa’ la Mec tot timpul, Mec, Mec, Mec, toată ziua bani de Mec! „Păi făi fată”, i-am zis, „da’ ia mai pune mâna și fă-ți cartofi și acasă, ie-te aci, curăță cartofi și fă-ți, ce, numa’ ăia din oraș intră în mațu’ tău de sclifosită? Ia de-aci cartofi și fă-ți până crăpi!”

Domnul: E greu, ce să mai z… Ah, stai așa, că eu tre’ să cobor! (Se ridică repede și trece peste doamna.)

Doamna: Hai, pa, ai grijă… (îi sună telefonul, se uită la ecran și răspunde răstit): Ce e, fă, ia zi!? Dacă iar vrei să-mi ceri bani de ceva, te rad de pe scoarța pământului, m-ai înțeles??

Cristina-Maria Mitrea are 41 de ani și trăiește în București. Pentru că i-a plăcut să scrie de dinainte de a merge la școală, a absolvit Facultatea de Jurnalistică, secția Jurnalism, din cadrul Universității „Lucian Blaga” Sibiu, în 2004. Pentru că voia să învețe ebraica și spaniola, a absolvit și Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția Studii Culturale Iudaice, din cadrul Universității din București, în 2018. Oficial, în prezent este content writer, jurnalist și blogger cultural. Neoficial, se consideră autoare de încercări literare, fără pretenții, pe tărâmul poeziei și al prozei.