Flash fiction stories – martie 2023: „Noaptea senatorului” de Grig Salvan

Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:

prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
numele autorului să fie indicat la începutul textului;
documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.

Spor la scris!

Noaptea senatorului

Grig Salvan

Bătrânul orologiu de bronz din peretele cafenelei bate sobru și rar miezul nopții. Deși a trecut de mult ora închiderii, în salon dormitează, împrăștiată pe la mese, echipa de campanie a candidatului pentru Senat, Sorin Dobrescu, candidat din partea celui de-al doilea partid ca mărime din coaliția electorală. Patronul localului e bun prieten și sponsor al candidatului, a găzduit echipa sa de campanie pe toată perioada electorală și o găzduiește și în această ultimă noapte de final de alegeri.

E noaptea cea mare de duminică spre luni, alegerile tocmai s-au încheiat, toți candidații în frunte cu șefii de partide sunt la sediu în așteptarea rezultatelor parțiale și pentru numărătoarea paralelă. Echipa, epuizată de o lungă și dificilă campanie de teren, stă în așteptarea candidatului care să le aducă în sfârșit rezultatul pentru care s-au zbătut o lună pe drumuri și pe coclauri.

Pavel Scurtu, profesor de științe sociale la un liceu din oraș, e un fel de lider informal al echipei de campanie, recunoscute fiindu-i calitățile intelectuale și de comunicare cu oamenii. Fără familie, locuind singur într-o garsonieră sărăcăcioasă, s-a dedicat trup și suflet campaniei pentru cel care, la rândul lui, s-a oferit să-l ajute în diverse probleme de serviciu ori personale. Candidatul, șofer de meserie, a fost la început un modest șef de coloană la o fostă autobază; intrat în politică, ajunge șef de organizație locală de partid, apoi, cu bacul luat la 40 de ani și facultatea încheiată la 45, ajunge doctorand și „om de bază” al organizației județene și „om de afaceri”, cu perspective de a deveni senator în noua legislatură.

Rodica Monda, o tânără blondă cu chip angelic, e secretară la organizația județeană de partid, hărnicuță și dedicată, îmbrăcată sport și mereu prezentă la toate acțiunile din teren, privește visătoare cu ochii ei de copil în tavanul afumat al tavernei. Relu Moroianu, student la arte plastice, schițează ceva cu pixul pe un șervețel. Raluca Neamțu, o brunetă cu alură de vedetă, tânără întreprinzătoare și sponsor al candidatului, se foiește nerăbdătoare pe scaun, face pași prin încăpere, măsurând cu tocurile ei sonore lungimea odăii și scurgerea timpului în tăcerea apăsătoare. Doi adolescenți, mereu ținându-se de mână, tăcuți și docili, stau amândoi pe un singur scaun, într-un colț al încăperii. Alții, mai puțin cunoscuți, oameni simpli și modești, dar devotați cauzei, stau retrași și nemișcați în penumbra terasei.

Pavel îi cuprinde pe toți cu privirea, cu dragoste și cu milă în același timp pentru efortul lor dezinteresat timp de o lună de zile, bătând de-a lungul și de-a latul localitățile județului, de la centru și până la cătunele din creierii munților, prin ploile și noroaiele toamnei, huiduiți de oameni și lătrați de câini, uzi și înghesuiți în mașinile de campanie, mâncând pe apucate sandvișuri și bând cafeaua și sucurile primite de la sponsori. Și asta zi de zi, din noapte în noapte, în schimburi, neglijându-și programul propriu și viața personală.

Acum îl așteaptă cu toții pe Sorin, omul pentru care și-au sacrificat o lună de viață, dar pe care-l simpatizează ca pe un bun prieten și o speranță a politicii românești.

Ceasul masiv de bronz bate solemn ora trei când ușa de la intrare e izbită violent și dată cu putere de perete. Sorin Dobrescu, rânjind diabolic, cu mâinile înfundate în buzunare și cămașa descheiată până la brâu, își face apariția intempestivă, deschizând ușa cu o puternică lovitură de picior.

În prima secundă, din instinct, oamenii au săltat cu toții de pe scaune în momentul izbiturii, dar apoi au schițat un zâmbet strâmb în speranța că e doar o glumă a omului aflat sub aburii succesului și beției.

– Ei, Sorine, cum stă treaba? îl interpelează Pavel, șeful echipei de campanie, ca unul care e mai apropiat de boss.

– Care Sorin, bă? ripostează individul cu același rânjet sardonic pe chip. Sunt senator, ce pușca mea! Sunt domnu’ senator Sorin Dobrescu! De-acu’ așa să știi, profesorașule!

Și ciocăne cu arătătorul îndoit în capul celui considerat șef de campanie, care devine stacojiu la față și strânge instinctiv din pumni, nemaifiind vreodată umilit într-un asemenea hal.

– Și voi să știți, băi, cu toții!

Își rotește privirea amenințătoare peste toți cei din salon, de data asta încruntat și cu o grimasă rău prevestitoare.

– De azi sunt domnu’ senator! Aveți grijă cum vorbiți și cum vă purtați, că naiba v-a luat!

Raluca, tânăra femeie de afaceri despre care gurile rele zic că ar fi fost și intimă cu noul senator, profitând împreună și de unele contracte cu statul, îndrăznește să-l înfrunte:

– Bine, măi, Sorinele! Înțeleg că, de bucurie, ai băut și tu ceva mai mult ca de obicei. Dar hai și nu mai fă glume din astea sinistre cu noi.

– Glume? Crezi că glumesc cu voi, moțato? Ia vezi, că de mâine s-ar putea să falimentezi și să dai de dracu’! amenință el în continuare.

Focoasa brunetă tremură din toate încheieturile, vrea să se ridice de pe scaun, dar cade înapoi, cu ochii plini de lacrimi.

– Sorin, ce-i cu tine? Niciodată n-ai mai fost așa cu noi, care ne-am zbătut atât pentru tine! îndrăznește și Rodica cea blondă, cu glas pierit, ghemuită în scaunul ei.

– Și tu ai prins glas, blonduțo? Vezi că mâine vreau să ne întâlnim, am o vorbă cu tine, te sun eu mâine să-ți spun unde și la ce oră!

De rușine, tânăra secretară își acoperă fața cu ambele mâini.

Relu Moroianu, studentul rebel și independent, indignat de atitudinea boss-ului, se ridică de pe scaun, înalt și atletic, privind sfidător spre noul senator:

– Domnule viitor senator, regret că am cunoscut un asemenea specimen, ba l-am și sprijinit, ca un naiv ce-am fost! Sub toată spoiala, iată, s-a devoalat bruta primitivă. De mâine să te aștepți din partea mea la caricaturi de pomină prin mass-media!

Și iese, trântind ușa în urma lui.

Proaspătul senator se trezește parcă brusc din beție, face ochii mari și câțiva pași în tăcere prin salon, apoi devine mai împăciuitor:

– Hai, mă, că am glumit. Ce naiba, nu știți de glumă? Amărâților, treceți mâine pe la casierie să primiți și voi ceva. Și-acu’, valea! Fiecare pe la casa lui! Hai, huști!

Și face un semn cu brațul întins către ușa larg deschisă.

Oamenii se ridică și părăsesc în tăcere, unul câte unul, salonul sumbru al cafenelei.

Pavel Scurtu e buimăcit și are un nod în gât cât pumnul. Strânge pumnii în buzunare, ar bate pe cineva, dar se felicită că a avut puterea de a se abține să nu-i umfle mutra acelui bădăran pentru care și-a mâncat o lună din viață și care și-a bătut joc într-un asemenea hal de el și de ceilalți.

Urcă bodogănind prin semiîntunericul scării de bloc spre garsoniera lui, deschide ușa și simte un val de frig izbindu-l în față. Are senzația de vomă iminentă și merge la baie, icnește de câteva ori, dar nu poate vomita. Se privește în oglindă și-și vede chipul schimonosit și cu lacrimi pe obraz.

Intră în bucătărie, își face un sandviș cu unt și salam ca cele din campanie, apoi se aruncă îmbrăcat pe pat și adoarme treptat, în cearta nesfârșită din creierul său.

Grig Salvan este profesor de științe socio-umane (în Nimigea de Sus, Bistrița-Năsăud), absolvent al Facultății de Filosofie-Istorie, Universitatea din București. Autor amator de poezie și proză, publicat sporadic în diverse publicații literare și neliterare, și cu pagini personale pe unele site-uri literare, câștigător al unor concursuri literare locale. Autor de muzică instrumentală pe sintetizator, cu piese publicate pe platforma You Tube.