„Și la început a fost întunericul” de Raul Popescu, nominalizat la cea de-a 37-a ediție a „Festival du premier roman de Chambéry” 2024

Romanul „Și la început a fost întunericul” de Raul Popescu, apărut la Casa de Pariuri Literare, se află pe lista lungă de preselecție a celei de-a 37-a ediții a „Festival du Premier Roman de Chambéry”, care va avea loc în Franța, între 22 și 26 mai 2024.

Laureatul/-a pentru cea de-a 37-a ediție a „Festival du Premier Roman de Chambéry” va fi selectat/-ă dintre cei zece autori aflați pe lista lungă de preselecție (care poate fi consultată aici) și va fi anunțat/-ă în martie 2024.

Dosar de presă

„Și la început a fost întunericul este un microroman poetic și în egală măsură dramatic de o forță copleșitoare. E ca o supradoză literară cu efect imediat, numai că – vorba lui Derrida – pharmakon-ul este ambivalență (și drog, și medicament), iar romanul de față ajunge, în ciuda aparențelor, să fie unul cathartic. O dramă de familie, văzută prin ochii și vocea unui tânăr de 27 de ani aflat în limbul dintre viață și moarte – romanul lui Raul Popescu marchează un debut în proză de excepție și un tip de scriitură cu totul aparte în peisajul nostru literar.”

Adina Dinițoiu

„Melancolic, cu o stranietate bine temperată, care nu cade cu totul în fantastic, și cu o poetică delicioasă a construcției și a frazării, încărcată de emoție, ca un corp viu care se zbate, este și romanul acesta al lui Raul Popescu. M-am gândit la Comala spectrală a lui Juan Rulfo și la scenele de o intensitate teribilă ale Aglajei Veteranyi, dar povestea aceasta e alta și e altfel. E ca aburul unui ibric de ceai care se ridică și-ți parfumează camera, te învăluie în ceață și în mirosuri și-ți spune povestea până la capăt. Temele pe care le abordează sunt dificile, sunt dureroase, dar limbajul prin care o face, felul în care își modulează șerpuitor structura fac totul nu doar suportabil, ci și deosebit de plăcut. Și la început a fost întunericul este o carte răscolitoare, care nu are cum să nu provoace emoție și nu are cum să nu vă facă să reflectați măcar o clipă la propria existență și la cei apropiați. E un roman, dar e și un poem, e o poveste crudă, dar conține și atât de multă frumusețe. E o carte pe care mi-aș fi dorit s-o pot scrie eu.”

Cosmin Perța

„Mai trebuie să spunem și că personajele din lumea de dincolo au (ceea ce constituie o notă bună pentru prozator) carne și sînge, „stare civilă“ balzaciană, sînt bine individualizate și evoluează convingător, cu un plus pentru figura absolut memorabilă a unchiului, chiar dacă valoarea lor este mai cu seamă simbolică, Raul Popescu dovedind că știe să apeleze atunci cînd trebuie și la mijloacele prozei realiste. Dar miza romanului nu se află aici, el conține, în ultimă instanță, o meditație gravă despre viață și moarte și se singularizează în contextul prozei actuale atît prin tema lui, cît și prin mijloacele de expresie care o deservesc. Autorul său se anunță de pe acum ca un prozator cu personalitate.”

Octavian Soviany, în revista „Observator cultural”

„E aproape imposibil de stabilit care ar putea fi afinii literari ai autorului, pentru că atmosfera și stilul din acest miniroman, stranii și originale, nu seamănă cu ce apare în spațiul literar românesc de ani buni, de când proza autohtonă oferă producții numeroase, fie că sunt romane sau povestiri, ficțiuni sau autoficțiuni.

Romanul Și la început a fost întunericul este o lectură provocatoare mai întâi prin gradul de neliniște pe care îl induce cititorului. Experiența-limită a eroului predispune la introspecție și la multe întrebări. Acolo unde te aștepți să intervină o reparație a ce a fost distrus nu se va întâmpla nimic. Textul nu își propune să transmită un mesaj sau o lecție de viață, este o viziune posibilă asupra vieții care are dreptul să fie exprimată, ca oricare alta, și trebuie luată ca atare.”

Serenela Ghițeanu, în revista „22”

„Autorul „se joacă” cu moartea, dar ştie că ea face parte din marile mistere, ca şi multe dintre întâmplările din realitatea imediată, proiectate în sferele infinite şi nelimitate de timp. După cum la fel de bine ştie și să haşureze aspectul de dimensiune implacabilă a morţii. Contrar unui detectiv care rezolvă misterul, Raul Popescu îl potenţează, fiindcă toate piesele acestui puzzle alcătuiesc un întreg fragil, poetic și laconic. Personajele plutesc într-un spaţiu oniric în care timpul e dilatat și întâmplările devin tot mai reale, iar spre final ele alunecă halucinant, declanşând un glissando labirintic, al naraţiunii. Este şi un microroman al intimităţii/ singurătăţii, al căutării unui sens în existenţa absurdă. Dar, în acelaşi timp, este și unul existenţialist, psihologic, o analiză a condiţiei umane a individului şi a naturii sale conflictuale care îl împinge de multe ori spre alienare.”

Andrei Mocuța, în revista „Planeta Babel”

„Așa cum spune Cosmin Perța pe coperta IV, călătoria personajului este ca aburul unui ibric de ceai care se ridică și-ți parfumează camera, te învăluie în ceață și în mirosuri și-ți spune povestea până la capăt. Nu mulți reușesc să povestească/susțină o viață întreagă într-un vis/poezie, dar Raul Popescu reușește parcă atât de simplu să creeze o lume reală agățându-se de un vis.

Dincolo de toate, romanul poetic Și la început a fost întunericul este o carte sensibilă, răscolitoare care îți rămâne în minte ceva timp după ce o citești și cred că acesta este scopul oricărei cărți.”

Constantin Buduleci, în revista „Planeta Babel”