După seria de traduceri din „Geografie poetică”, Dominique Ilea ne propune o nouă serie numită „Pretexte zoologice”, în care sunt grupate diverse poeme despre lumea animalelor, lume filtrată prin ochii unor mari poeți ai secolului XX. În acest număr al Literomaniei, vă propunem poemul „Capra” de Umberto Saba (1883-1957).
Umberto Saba
Capra
I-am vorbit unei capre;
Era singură pe islaz, era legată.
Sătulă de iarbă, murată
De ploaie, behăia.
Behăitu-i monoton era fratern
Durerii mele. Și-i răspunsei, întâi
În glumă, apoi fiindcă durerea-i ceva etern,
Are un singur glas și-i neschimbată.
Glasul acela îl auzeam
Gemând într-o capră însingurată.
Într-o capră cu semitică față
Auzeam tânguindu-se orice altă năpastă,
Orice altă viață.
Scrie un comentariu