Dialogul intercultural într-un experiment cu muzică ancestrală

Dialogul intercultural autentic pune în evidenţă mai degrabă ceea ce ne apropie decât ceea ce ne desparte, în ciuda tuturor diferenţelor. Aceasta ar putea fi concluzia Festivalului Culturii Indiene – Namaste India, desfăşurat între 12 şi 25 iunie, care a cuprins de la proiecţii de filme documentare şi spectacole de dans până la workshopuri, concerte, activităţi şi târg în aer liber la Muzeul Satului şi o paradă de sari şi costume româneşti de colecţie.

Am întâlnit şi o mică expoziţie de carte, cu o serie întreagă din volumele semnate de Amita Bhose despre influenţele şi similitudinile dintre filosofia şi literatura vechii Indii şi opera lui Eminescu (cosmologia, proza literară), cărţi îngrijite şi prefaţate de Carmen Muşat-Coman.

Un moment uimitor a fost un concert aparte, un excepţional experiment muzical, Concertul intitulat Suflet din Carpați și Himalaya, susţinut de trei instrumentişti renumiţi din India şi două artiste din România. Artiştii din cele două spaţii culturale s-au întâlnit doar cu o zi înainte şi au repetat împreună câteva ore. Rezultatul a fost, însă, fascinant, un mix între un experiment aproape suprarealist şi un happening tradiţionalist. Instrumentisul indian Bhanskar Das a cântat la bansuri, unul din cele mai vechi instrumente indiene (menţionat pentru prima dată în textele vedice), realizat dintr-o singură trestie de bambus, considerat divin, aparţinând zeului Krishna, devenit, din secolul al XX-lea, unul dintre instrumentele principale ale muzicii clasice indiene. Ashwani Shankar a cântat la shehnai, un alt instrument muzical de suflat, inclus în numeroase ceremonii religioase, devenit în cultura indiană sinonim cu fericirea, iar Udhai Mazumdar a utilizat un instrument tradiţional de percuţie, tabla.Li s-au alăturat Mihaela Lucia Piţigoi la caval şi Narcisa Băleanu la nai, care au impresionat prin profesionalism, prin atitudine şi prin pathos.

Festivalul Namaste India 2017

Am aflat de la Iuliana Nălăţan, care conduce Centrul Cultural „Rabindranath Tagore” şi care s-a ocupat de organizarea evenimentului, că primul proiect, intitulat „În căutarea Omului din Inimă”, a fost o colaborare dintre o mare artistă din India, Parvathy Baul şi Grigore Leşe, în anul 2015, sub forma unui experiment muzical bazat pe improvizaţie şi spontaneitate, organizat la Muzeul Ţăranului Român, ca parte a Festivalului Namaste India. Proiectul a adus împreună doinele interpretate cu măiestrie de Grigore Leșe și muzica Baulilor, tradiție populară și mistică din Bengalul de Vest și Bangladesh.

Parvathy Baul şi Grigore Leşe

Fiecare artist a cântat în propriul stil și în propria limbă, reușind performanţa unui moment de comunicare profundă şi de mare emoţie artistică. S-au adeverit, astfel, vorbele lui Grigore Leșe: „pe lume există o singură hore. Şi horea asta o vinit dintr-un centru puternic şi s-o’mprăştiet în toată lumea. S-o’mpuit horea. Adică o făcut pui. Şi centrele ăstea creatoare or dus muzica în lume. Şi muzica asta ţine echilibrul lumii”. Intuind impactul sporit, datorat alăturării pe aceeași scenă a celor două tradiții, oamenii și-au propus să continue „conversația” muzicală începută. Astfel că, în anul 2016, Parvathy Baul a fost invitată la programul de Rusalii organizat de Grigore Leşe la Stoiceni, Maramureş. Această ocazie i-a permis să ia contact cu spațiul în care s-a format Grigore Leșe și să se apropie la un nivel mai profund de izvorul creativ al muzicii acestuia.

Parvathy Baul şi Grigore Leşe

Experimentul a arătat mai întâi cât de (post)moderne pot fi tradiţii de mii de ani şi, apoi, a întărit ideea că muzica trece întotdeauna graniţele timpului, ale mentalităţilor, ale diferenţelor culturale.