Flash fiction stories – iunie 2022: „Unu trei doi vertical” de Oana Neda

Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:

prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
numele autorului să fie indicat la începutul textului;
documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.

Spor la scris!

Unu trei doi vertical

Oana Neda

„Paparudă-rudă, vino de ne udă!
Paparudă-rudă, vino de ne udă!
Toarnă cu cofiţa, să crească fetiţa!”

Mi-am dat capul pe spate. Stau cu gura larg deschisă şi cu limba scoasă. Ploaia asta are gust de praf şi de mere. Stropii îmi cad ritmic pe frunte, pe obraji, pe bărbie. Port rochiţa albă cu flori galbene şi am încălţat sandalele cele noi. Aurii.

Mă învârt în ploaie; întâi mai încet, ca să îmi fac curaj, apoi-repede, din ce în ce mai repede. Se învârt şi şuviţele de păr auriu care mustesc de apă; şi pistruii, aurii şi ei.

Se învârte cerul plumburiu şi iarba de sub picioarele mele. Se învârte bunica şi zâmbetul ei portocaliu. Silver, cu ciotul lui de coadă murat de ploaie. Se învârte tanti Gela, cu rochia ei purpurie. Se învârte mustaţa căruntă a lui bunelu’. Se învârte bebeluşul în căruciorul lui bleu şi gardul vopsit în verde.

Galben, roşu, verde, oranj, albastru, lila – toate casele vecinilor şi acoperişurile lor de ardezie se învârt şi ele cu mine şi îşi dizolvă culorile în stropii care cad. Ploaia a umplut cele două butoaie pântecoase din fundul grădinii şi culorile se preling acum pe marginea lor.

Mă învârt şi cânt încă de paparude şi-s când – verde, când – galbenă, când – violet: toarnă cu căniţa, să crească fetiţa!

Melodia veselă a „ceasofonului deşteptător”. Botul umed al lui Kim, întâi pe obraz, apoi pe dosul mâinii drepte, cât timp pipăi parchetul cu degetul mare de la piciorul stâng. Am găsit papucii. Azi îmi voi pune cămaşa aia albă, cu fluturele brodat în relief.

Zâmbesc în drum spre şifonier, zâmbesc în timp ce degetele îmi răscolesc expert hainele aşezate cuminţi pe umeraşe. Familiaritatea fiecărei etichete îmi dă un sentiment plăcut. Pipăi: punct sus, trei puncte, două puncte sus: ALB. Braille.