Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri, poate, cine știe?, viitori scriitori. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este literomania2017@gmail.com.
În acest număr al Literomaniei vă propunem câteva poeme semnate de Ștefan Ciobăniță.
Lectură
Recitesc tot ce se poate reciti
Mă sufoc în scaunul strâmt din amfiteatru
am nevoie
de aer din ecran
doar de o gură plină de litere pentru a mă liniști.
Pare ciudat cum
liniștea apare doar atunci când citesc litere
sau când inventez grupuri de litere.
Le țin forțat legate pe cuvinte
în paragrafe scurte
(epoca vitezei, știți voi).
Arhitectura m-a învățat să construiesc structuri
la problemele copilăriei care îmi stau în cale:
Cobor la tectonica sinelui pe fraze
mă zgudui din temelii
aflu de ce naiba n-am liniște cât stau în scaun
și recitesc tot ce se poate reciti –
Mă liniștesc.
Episod de insomnie
V-am recunoscut în alt poem
pasiunea mea ascunsă pentru liniștea pe care o am din partea tramvaielor
despre obsesia mea pentru cola
și despre mersul pe jos
Acum sunt pierdut
Ar fi timpul să fac o altă mărturisire –
Merg pe străzi în somn
Tăcere
Caut curaj să continui
Trag aer în piept
1,2,3,4… Confuz
Lumină roșie de semafor –
Treaz
Nu pot zice mai mult.
Vreau să sufăr de insomnie acută
să nu adorm odată cu voi
Ca și voi.
Să îmi permit luxul singurătății depline
în timp ce somnul vă dă reset din fabrica la conștiință
Vreau să sufăr de insomnie atât de acută
încât să dorm cu ochii deschiși către mine
închiși către voi cu parolă.
Nu încercați să o ghiciți –
Tâmpenii, Ștefan…
Nu o faceți. Nu vă pasă. Tot uit.
Îmi repet non-stop în oglindă că dramele pentru atenție au expirat.
Aparțin altor generații.
Degeaba am dat banii pe filtrul de protecție al lentilelor.
Ele nu blochează apucăturile pe care le văd în mine.
Însă insomnia da.
Ștefan Ciobăniță are 20 de ani și este student la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București. Pe lângă marea lui pasiune pentru artele plastice și arhitectură, îi place să scrie și poezie. Nu a mai publicat până acum.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu