atașament

john este un norvegian adevărat ochii lui ca niște mici fiorduri tăiate de ape azurii sclipitoare și înghețate sunt umbriți de o frunte înaltă adesea transpirată și de un păr sârmos blond spre roșcat vizibil albit iar la cei 55 de ani ai lui debordează de optimism are o casă lângă oslo moștenire de la părinți și un apartament la cannes în sudul franței pe care și l-a oferit singur în urma câtorva ani de muncă asiduă ca manager

lui john îi place să fie manager este un șef bun neatent îngăduitor nu se enervează niciodată foarte tare dar i se mai întâmplă să intre în panică atunci când termenele bat la ușă și lucrările sunt neterminate sau și mai rău neîncepute

john are mulți prieteni și-i place să-și facă și mai mulți fiind burlac și neavând copii își canalizează toată energia deschiderea sufletească și iubirea spre prieteni și spre dora iubita lui nigeriancă john a cunoscut-o pe dora pe când lucra în nigeria și de atunci nu s-au mai despărțit

în anul în care john a lucrat în nigeria dora s-a mutat la el făcea cumpărăturile gătea se ocupa de apartament și în general avea grijă ca lui john să nu-i lipsească nimic în special trupul ei fierbinte pe care i-l oferea cu pasiune și generozitate ca și cum i-ar fi fost deja soție

când a plecat din nigeria john și-a cumpărat apartamentul din cannes și a luat-o pe dora cu el formalitățile pentru obținerea rezidenței dorei în franța au fost un calvar dar până la urmă totul s-a rezolvat acum dora locuiește în apartamentul de la cannes și îl așteaptă să revină din veșnicele lui deplasări așa cum îl aștepta pe când locuiau în nigeria nu s-a schimbat nimic între ei și cu siguranță nu se va schimba ceva vreodată nici așteptarea (sûrement rien ne changera jamais même pas l’attente) își spune dora nici generozitatea nici ardoarea fiindcă știe și simte că ea și el sunt suflete pereche așa a simțit din prima clipă în care și-au vorbit

din singurătate și plictiseală john bea destul de mult când este plecat însă nu este alcoolic de altfel îi displace profund acest cuvânt iar ideea că și-ar putea pierde vreodată controlul în public îl dezgustă dar în câte o seară își invită pe la el colegii de la lucru sau prietenii ca să bea și să mănânce împreună uneori chiar carne afumată de balenă pe care și-o procură cu voluptate de pe piața neagră din norvegia și o ascunde în bagaje cu mare precauție atunci când pleacă la lucru

atunci când are auditoriu lui john îi place să vorbească și să se asculte vorbind să se reflecte și să se admire în ochii celorlalți lui john îi place de el însuși de cum a reușit în viață de cum s-a dezvoltat; intelectualicește vorbind e conștient de faptul că merită tot ce are pentru că a muncit serios și cu abnegație toată viața drept pentru care se felicită cât de des poate pentru ceea ce a devenit pentru cum s-a dezvoltat pentru cine este; fizicește vorbind john are 1 metru 90 și bate 115 kilograme de câțiva ani a renunțat să mai încerce să slăbească însă îi place să joace tenis de câmp din când în când pentru întreținere; john a mâncat mult și cu poftă de când se știe mic fiind unic fiu al mamei sale rămânea singur acasă când mama lui pleca la lucru sau la cumpărături sau cu diverse treburi și fie mânca în bucătărie cu vreo revistă în față fie ieșea la joacă cu copiii vecinilor john a știut întotdeauna să-și umple timpul în mod eficient să-l valorifice să-i dea sens de aia citește oricând are ocazia lectura pe veceu este o adevărată delectare pentru el și dacă stă să-și amintească îi face plăcere să constate că a citit cele mai bune cărți din viața lui în timp ce stătea pe veceu

într-o zi john a găsit într-o carte de memorialistică un citat din brâncuși un sculptor român de care nu mai auzise până atunci și i-a plăcut atât de mult citatul încât la un moment dat l-a introdus într-una din prezentările pe care le pregătea la lucru lucrurile nu sunt greu de făcut, greu este să te pui în starea de a le face (les choses ne sont pas difficiles à faire, ce qui est difficile c’est de nous mettre en état de les faire) zisese brâncuși iar lui john îi place atât de mult citatul încât oricând are ocazia îl repetă cu zâmbetul pe buze ca să-și mobilizeze subalternii la muncă susținută deși de multe ori îl repetă doar pentru sine fiindcă pur și simplu îi place cum sună și îl umple de optimism

john a ținut dintotdeauna la el însuși pentru că nimeni altcineva nu a făcut-o nici măcar mama lui nu a reușit să-i fie apropiată; john nu și-a cunoscut tatăl nu știe decât că era norvegian dar nu știe cum îl chema căci mama lui john a evitat mereu cu încăpățânare orice discuție pe tema asta; o singură dată a scăpat mama lui john o remarcă despre tatăl lui john cam pe când john avea vreo 16 ani în timpul unei discuții mai aprinse legată de performanțele lui școlare; john s-a repezit atunci la maică-sa cu reproșuri revoltate și cu obidă în glas dar mama lui i-a strigat lui john vrei să știi cine a fost taică-tu? un tâmpit a fost un nenorocit (tu veux savoir qui était ton père? c’était un imbécile un bâtard) apoi a adăugat ai grijă să nu ajungi și tu ca el ion (attention à ne pas finir comme lui ion) fiindcă în norvegiană numele lui john se scrie john și se pronunță ion iar în acel moment john a simțit că o urăște pentru că nu a vrut sau nu a fost capabilă să-i spună nimic mai mult despre tatăl lui; mult timp după acea discuție john s-a întrebat ce ar fi putut să se întâmple atât de rău între părinții lui încât mama lui să nu vrea să-i dea niciodată vreun detaliu despre tatăl lui și să ia cu ea în mormânt tot ce i-ar fi putut povesti despre relația lor; mai târziu john a renunțat să se mai gândească la toate lucrurile astea care nu făceau decât să-l obosescă să-l frustreze și să-i provoace o durere cumplită în suflet și a ajuns la concluzia că probabil nici unul din părinții lui nu l-au iubit cu adevărat

de la acea discuție cu mama lui john a luat două hotărâri drastice în primul rând nu a mai acceptat să i se spună vreodată ion ci john ca în engleză în al doilea rând nu a mai așteptat vreun semn de iubire adevărată din partea mamei lui și s-a forțat să accepte că de fapt este singur pe lume iar mai târziu peste câțiva ani după ce mama lui murise și când a avut mijloacele necesare john a luat și a treia hotărâre drastică adică a decis să plece cât mai departe de mormântul mamei lui și de vremea rece din oslo john tânjea după soare și după femei cu suflet bun așa că a decis să se mute în sudul franței la cannes

pe croazetă john a avut multe iubite și a frânt multe inimi nevinovate de-a lungul anilor însă până să o întâlnească pe dora i-a fost teamă să se mute împreună cu vreuna din iubitele pe care le-a avut dealtfel poate că nici pe dora nu ar fi acceptat-o în apartamentul lui dacă într-o zi aproape de prânz sub soarele ucigător al lagosului dora nu ar fi căzut în genunchi implorându-l și amenințându-l că o să-și pună capăt zilelor dacă o părăsește abia atunci john a clipit trezit brusc la realitate și a înțeles cât de mult îl iubea dora și cât de rece se purtase el cu ea; o clipă chiar i s-a părut că imaginea reală a dorei la picioarele lui se suprapune peste imaginea mentală cu el la picioarele părinților lui pe care și-o construise atunci când îl cuprindeau disperarea durerea și panica pe parcursul nenumăratelor ore de singurătate și uneori de plâns pe care le petrecea între pereții muți ai casei de lângă oslo; i s-a făcut milă de dora și un moment a avut impresia că retrăiește același sentiment de bucurie și atașament pe care-l avusese când îl găsise rătăcind dezorientat pe stradă pe max bull terrier-ul lui din norvegia totuși mai apoi într-o seară pe care a considerat-o binecuvântată în care dora îl dusese până la limita freneziei cu sexualitatea ei incendiară și-a dat seama că era atașat de dora mai mult decât de max și că poate de fapt o iubea sau poate că atașamentul pe care îl simțea pentru ea era pur și simplu un altfel de iubire însă din tot ce citise de-alungul anilor și cu toată experiența lui de viață john știa precis că e absurd să compari atașamentul pentru un animal cu dragostea pentru un om totuși asta nu l-a ajutat prea mult john a fost întotdeauna stângaci și neîndemânatic atunci când a trebuit să-și gestioneze propriile sentimente fiindcă de cele mai multe ori le aborda ca pe niște instrucțiuni sau proceduri de lucru ca un manager foarte tehnic și abil concentrat pe eficientizare randament și productivitate or problemele sufletești nu aveau cum să funcționeze așa de aia de cele mai multe ori simțea că are un handicap insurmontabil când se vedea incapabil să-și administreze trăirile cu maturitate și cu luciditate; iar pentru această inabilitate era cel mai adesea tentat să dea vina pe părinții lui reci și indiferenți absenți din viața lui practic inexistenți

totuși unele lucruri sunt foarte clare și bine ordonate în sufletul lui john pasiunea lui pentru mașini este o trăire absolut limpede și senină la care nu ar renunța pentru nimic în lume în garajul lui din cannes are deja trei mașini john și-ar cumpăra mai multe dar nu are unde să le țină în plus dora îi reproșează uneori că aruncă banii pe geam pentru niște bucăți de tablă care oricum vor rugini mai devreme sau mai târziu la ce folosește? (à quoi ça sert?) l-a întrebat ea retoric la fiecare nouă achiziție dar john nu s-a putut abține să nu-și cumpere cele trei mașini pur și simplu le merita a muncit pentru ele mai ales pentru cea de-a treia decapotabila pe care a înregistrat-o la negru printr-o învârteală în elveția fiindcă fiscul francez e foarte scârbos câteodată așa că john a vrut să evite o cheltuială exagerată cu cea de-a treia mașină care oricum costase foarte mult dar e limpede că john are nevoie să facă lucruri din astea pentru el însuși pentru sufletul lui mai ales că în afară de dora nu are pe nimeni în jur care să o facă și de aia lumea crede că john e un mare egoist ba chiar o dată un cunoscut i-a spus lui john verde în față ce crede despre el numai la curu’ tău te gândești john (tu ne pense qu’à ton cul john) i-a spus cunoscutul dar john i-a zâmbit și a recunoscut că e adevărat că se iubește în primul rând și cel mai mult pe el însuși și că a binemeritat de la soartă (c’est vrais mon ami j’aime moi-même mais j’ai bien merité ça) asta i-a spus john cunoscutului său

pe măsură ce înainta în vârstă john își dădea seama că se cunoștea din ce în ce mai bine pe el însuși așa că remarcile superficiale și nefondate ale cunoscutului său nu l-au afectat câtuși de puțin ba dimpotrivă așa că acum john știe din ce în ce mai bine să se pună în valoare și să-și ofere ceea ce îi place sau simte că îi face bine

când pleacă în concediu john le spune colegilor care rămân la lucru spor la treabă vouă și concediu plăcut mie (bon continuation à vous et bon congé à moi) înainte ca vreunul să aibă timp să zică ceva însă atunci când colegii lui reacționează și zic într-adevăr ceva sau îi urează lui john concediu plăcut să vii negru de la cannes salutări madmoazelei tale și tai-o de-aici că ne strici ziua și dup-aia ți-o stricăm și noi ție (bonnes vacances viens black de cannes bisous à ta mademoiselle et coupe-toi tu gâches notre journée et puis on te la gâche aussi) lui john i se umplu ochii de lacrimi și atunci john se înfiorează de plăcere fiindcă își iubește colegii de muncă iar colegii lui john îl acceptă pe john așa egoist cum este sau doar cum lasă impresia că ar fi pentru că de exemplu uneori john uită sau nu vrea să trimită anumite documente anumitor colegi dar nu o face din răutate și nici din răzbunare ci din anumite motive foarte clare pe care numai el le cunoaște căci john are un set de valori și principii peste care nu trece niciodată iar ca manager john nu înghite bădărănia deși uneori din neatenție și fără rea-voință devine el însuși grosolan și arogant dar alteori se întâmplă că john pur și simplu nu știe ce comenzi ale computerului trebuie să folosească fiindcă era informației a venit târziu peste el și atunci când a venit john nu a mai avut nici timp nici chef să se-apuce să învețe toate prostiile de taste programe și comenzi; șansa lui john a fost că a avut întotdeauna colegi tineri în jurul și în subordinea lui care l-au ajutat cu amabilitate mai ales în chestiunile legate de calculatoare așa că nu-și bate capul niciodată cu lucrurile astea deși și-a făcut și el propria adresă de e-mail ce-i drept totuși la birou lui john îi vine greu să-și mai verifice și adresa personală de pe yahoo câtă vreme are adresa de la lucru pe outlook așa că marea majoritate a corespondenței personale john o poartă pe outlook iar din comoditate nici măcar nu șterge e-mail-urile vechi astfel că adresa lui trebuie mereu descongestionată de unul din tinerii ingineri IT pe care John îi sună de fiecare dată când are probleme cu calculatorul iar tinerii ingineri IT se înființează prompt în biroul lui john și îi prefiră discret și eficient toate e-mail-urile atât pe cele personale cât și pe cele de lucru unul câte unul pentru a face curățenie și a le șterge pe cele vechi și inutile cu excepția celor pe care john vrea neapărat să le păstreze așa cum a fost cazul unui mesaj personal primit de john de la dora pe vremea când john lucra pe undeva prin sahara și se întorcea la cannes numai o dată la două luni mesaj peste care a dat într-o zi tânărul inginer IT algerian isham și în care dora îi scrisese înfocată ia de-aci boșorog tâmpit ca să te mai răcorești un pic în gaura aia a ta de căcat (prends ça vieux con pour te rafraîchir un peu dans ta merde de trou) și atașase o poză super-sexoasă pe care și-o făcuse singură în baie fiindcă lui john îi plăcea când dora îi vorbea porcos asta îl excita cel mai tare mai ales când pleca foarte departe de ea iar dora știa ce îl excită cel mai tare pe john și ce îl face să o iubească de atâția ani ca un adolescent zvăpăiat aflat la prima dragoste; tânărul inginer isham a deschis instantaneu poza atașată mesajului fără să se gândească ce face și fără să-și imagineze nimic nelalocul lui a rămas câteva secunde perplex cu ochii țintă la sânii perfecți ai dorei lucioși și rotunzi ca niște pepeni fragezi lăsați să se coacă în soare la pielea ei ciocolatie-neagră și la sfârcurile ei fantastic de obraznice la subsuorile ei întinse ca-n palmă la mâinile ei lungi învolburate în părul diafan și creț la portjartierul roșu lăsat ațâțător peste bazinul ei cambrat la pantofii ei lucioși cu toc cui roșu cu negru; timp de câteva secunde tânărul inginer IT isham nu a mai respirat timpul s-a oprit în loc palmele au început să-i transpire și degetul arătător a început să-i tremure ușor pe mouse apoi într-o fracțiune de secundă s-a gândit să pretindă că nu a văzut acel mesaj și nici acea poză și să treacă mai departe la celelalte mesaje ale lui john dar cum stătea în picioare aplecat deasupra tastaturii tânărul inginer IT isham și-a lăsat ușor ca o felină greutatea de pe un picior pe altul și nu s-a putut abține să mai zăbovească puțin asupra umbrei insinuate subtil între coapsele dorei căci poza îl fascinase cu atâta putere încât cu greu ar fi nimerit să o închidă; john care se lăfăia alături în confortabilul său fotoliu de piele în timp ce revizuia niște proceduri cu pixul-creion în mână și cu ochelarii coborâți pe vârful nasului a simțit ezitarea tânărului isham și-a ridicat ochii din hârtii a privit spre monitor peste ochelari și a dat cu ochii de poza fascinantă a dorei; mai ales pe-asta să n-o ștergi frumușelule (surtout n’efface pas ça beau gosse) i-a zis john tânărului isham cu un calm desăvârșit; pe fruntea și pe tâmplele tânărului inginer IT au curs toate apele în momentul în care a îngânat cu vocea pierită și cu privirea fixată în ecran da domnule (oui monsieur) și a trecut extrem de tulburat la verificarea următorului mesaj dar john nu i-a acordat nicio atenție și-a întors ușor și rutinat corpul masiv în confortabilul său fotoliu de piele cu spatele spre tânărul isham apoi cu un zâmbet șugubăț în colțul gurii și o sclipire în ochii umbriți ca apele azurii și înghețate abia atinse de soare din adâncul fiordurilor s-a felicitat că are așa o gagică bună și sufletistă ca dora felicitări mie (felicitations à moi) a spus john cu voce tare năpădit de bună dispoziție