Măsurile de austeritate care vor trece prin angajarea răspunderii guvernului dovedesc un exercițiu de avarie prin care puterea se repliază asupra ei înseși, ia distanță de cetățeni și aruncă asupra acestora o rețea de mecanisme și măsuri cu rol de „regularizare”. Michel Foucault, unul dintre cei mai spectaculoși filosofi ai secolului XX, afirmă că puterea a devenit mai mult ca oricând o strategie, o reţea cu efecte imediate asupra oamenilor, „network” care translatează individul (sau, în franceză, „sujet”/subiect al puterii). Mai mult decât cele luate în mod obișnut, deciziile prin „angajare” presupun un raport de violență între politicieni/stat și cetățenii lui, creând anxietate socială. Cu atât mai trist cu cât din felul în care sunt dezvăluite transpar aspecte precum inechitatea și chiar imoralitatea: mii de profesori dați afară, tăierea alocației mamelor minore, tăierea burselor elevilor și studenților, majorarea TVA pentru carte versus, ca să dau exemple, lăsarea profitului din activități precum jocurile de noroc și nerecuperarea marilor datorii. Mai mult decât atât, discursul public aruncă în aer orice pretenție de adevăr în momentul în care nimic din ceea ce se spusese în ultimii ani într-un domeniu ca învățământul, de pildă (calitate, incluziune, formare, creativitate, individualizare, egalitate de șanse, digitalizare, performanță, încurajarea tinerilor), nu mai este valabil și nu mai poate fi pus serios în practică, fiind cu totul contracarat de noile hotărâri. Puterea, după Michel Foucault, „este în fond mai puţin de ordinul înfruntării între doi adversari sau al angajamentului unuia faţă de altul, cât de ordinul guvernării” și îl va trimite la întrebări care privesc „guvernabilitatea” (sau „guvernamentalitatea”, în traducerea lui Bogdan Ghiu). Cert este că, din nou, omul de rând resimte simultan mecanismul violent al puterii și dezamăgirea unui discurs legitimator prea puțin convingător al guvernanților, accentuând tot situația de „criză” care va fi plătită de cei mai slabi.
Sursă foto: aici
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu