Semnal editorial: „Femeile lui Lazăr” de Marina Stepnova

La Editura Curtea Veche a apărut volumul „Femeile lui Lazăr” de Marina Stepnova (ediția a II-a, traducere din rusă de Antoaneta Olteanu).

Romanul Marinei Stepnova acoperă aproape un secol de istorie și îi oferă cititorului un tablou detaliat al „marelui imperiu“, în tușe ferme și culori tari: precaritatea vieţii și a morţii într-o așezare evreiască, traiul refugiaţilor într-un oraș siberian în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, nomenclatura sovietică în epoca ei de aur, universul aproape concentraţionar, mutilant, al școlii ruse de balet.

Eroii Marinei Stepnova sunt mereu intelectuali ai orașelor – oameni de știinţă, medici –, a căror viaţă este prezentată prin intermediul unor relaţii complicate cu femeile… Stilul scriitoarei este extraordinar, fiind o elevă a lui Nabokov și Oleșa (după cum cred eu). Lucrează frazele cu măiestrie, are un lexic deloc uzat și un simţ foarte bun al ritmului.

Pavel Basinski, Rossiiskaia gazeta

Figura centrală a poveștii este Lazăr Lindt, geniu al știinţei sovietice și deținător jovial al unei origini evreiești neasumate. Identitatea lui se construiește din perspectiva femeilor care îi influenţează destinul: marea lui iubire este Marusia, soţia mentorului său, de la care primește cea mai caldă, generoasă și durabilă afecţiune – cea maternă; marea ne-iubire este Galina Petrovna, cea care îi devine soţie sacrificând visul modest al fericirii domestice, iar sacrificiul ei dă naștere unei forţe de nestăvilit – cea a urii conjugale. Una singură, Lidocika, nepoata lui Lazăr Lindt, orfana ajunsă în grija bunicii neiubitoare, primește șansa de a alege.