Toma Pavel la București și „Journal of World Literature”

În ce măsura literatura română spune ceva lumii în contextul de azi? Cum poate fi promovată literatura română peste hotare? Cum putem intra cu adevărat în circuitul global al cărții? Care sunt valorile, cât de mult contează contextul și care sunt instituțiile de care avem nevoie? Ce pot face scriitorii români pentru a fi publicați cu succes în afara granițelor? Toate aceste întrebări sunt implicite în dialogul prilejuit de lansarea unui număr dedicat literaturii noastre al revistei academice editate de Institute for World Literature de la Harvard. O discuție care ar fi meritat să devină o dezbatere publică, să iasă din circuitul universitar restrâns.

Pe 19 aprilie 2018, în sala de lectură a Facultății de Litere din București a avut loc lansarea numărului special dedicat literaturii române de noul „Journal of World Literature” (Brill), cu participarea co-editorilor: prof. Toma Pavel (University of Chicago) și Delia Ungureanu (Assistant Director of Harvard’s ), și a câtorva dintre contributori: Oana Fotache – despre reprezentări ale unei identități geoculturale cu titlul „Did Romania move South?”, Magda Răduță – despre poezia generației ’80 și transferul pop culture, pornind de la ideea Blue Jeans, Red Country, Jean Harris – o convorbire despre traducere, instituții, copyright și impunere în spațiul american, Bogdan-Alexandru Stănescu – un articol în care prezintă „a doua viață” pe care o trăiește literatura autorului după traducere, pornind de la proza Gabrielei Adameșteanu. Sumarul revistei academice de peste ocean mai cuprinde un eseu semnat de Anca Băicoianu despre Norman Manea și problematica exilului, un articol de Călin Andrei Mihăilescu intitulat „The Battle of the Brands”, unul de Oana Popescu-Sandu despre poezia translingvistică a unor poeți româno-americani, un interviu cu traducătorul francez de literatură română contemporană Nicolas Cavaillès. La acest eveniment au fost prezenți prof. Emil Ionescu, decanul facultății, prof. Liviu Papadima, prorector al Universității, prof. Mircea Martin, prof. George Ardelean, prof. Carmen Mușat, prof. Caius Dobrescu, prof. Mihai Zamfir, Oana Soare, Bogdan Tănase, cercetători în domeniul filologiei, doctoranzi, studenți.

Delia Ungureanu a prezentat proiectul și selecția perioadei – ultimele trei decenii de literatură română, de la optzeciști încoace. Întrebarea de la care a pornit Magda Răduță a fost câtă nevoie de context are literatura generației ’80 pentru a putea fi explicată pe scena globală a circuitului cultural. Bogdan Alexandru Stănescu a relatat experiența de editor și copyrighter, povestind că, la marile târguri internaționale de carte, din păcate, românii doar cumpără drepturi de publicare, rareori fiind întrebați despre literatura română; sunt puțin autori care au succes, așa cum este Mircea Cărtărescu, receptat ca destul de „ciudat și de universal”, sau Gabriela Adameșteanu ori Dan Lungu, care și-au schimbat deja stilul pentru a scrie pentru export.

Prof. Toma Pavel – menționez doar trei cărți fundamentale pentru orice filolog sau critic: „Lumi posibile” („Fictional Worlds”, Cambridge, Mass., 1986), „Mirajul lingvistic” („Le mirage linguistique”, Paris, Ed. du Minuit, 1988), „Gândirea romanului” („La Pensée du roman”, Paris, Gallimard, 2003) – și-a sistematizat intervenția (de altfel, cu umor și simplitate) în câteva puncte: 1. Are scriitorul ceva cu adevărat de spus? – „nu am avut scriitori care să scrie despre glorioasa catastrofă comunistă”, așa cum a fost, în spațiul rusesc, Vasili Grossman, a exemplificat teoreticianul. 2. Reușește scriitorul să spună cu adevărat ce are de spus? Cum au reușit scriitorii deceniului opt să spună „ce aveau pe inimă”, în condițiile în care, de fapt, nu puteau spune clar lucrul acela? 3. Suntem profund mișcați de ceea ce citim? „Eu cred, afirmă Toma Pavel, că forța literaturii, exprimată și în stil, vine în special dacă reușești să pui în lumină ceva uman, etic. Dincolo de sociologie, trebuie să fie ceva care îi face pe oameni să vibreze.”

În intervenția sa, Liviu Papadima a precizat că perioada aleasă are multe paradoxuri, produse în primul rând de fisura politică din 1989, că în anii ’80 scriitorii nu se gândeau la a scrie pentru a publica în afara țării. Caius Dobrescu a remarcat faptul că acest proiect creează un „pod transatlantic” și că este un semn de maturitate culturală, întrebând dacă nu cumva, pentru a depăși etnocentrismul, e mai bine pentru cultura română să intre într-o cultură regională sau interregională; chiar și în spațiul estic sau balcanic. Carmen Mușat a completat că literatura română este deja într-un circuit al literaturilor romanice, pentru care se acordă și un premiu important în Mexic. Avem, mai degrabă, o lungă tradiție a ezitării în a ne afilia, a ne situa, din diverse complexe culturale, prezentate cândva de Mircea Martin, a motivat Oana Fotache.

Au mai fost precizări legate de revizuirea conceptului vechi de la începutul secolului al XIX-lea de literatură universală (impus de Goethe și Eckermann), fiindcă postcolonialismul arată că nu mai putem vorbi de valori universale, ci de contextualizări permanente în condițiile circulației mondiale.

Proiectul Deliei Ungureanu este o inițiativă lăudabilă, o platformă de idei care merită continuată, în primul rând pentru maturizarea discursului cultural românesc.