Poeme de Roxana Ilie

Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri, poate, cine știe?, viitori scriitori. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este literomania2017@gmail.com.

În acest număr al Literomaniei vă propunem câteva poeme semnate de Roxana Ilie.

1. de mâine

închegarea spațiului gol deasupra capului este un
gang subteran
în care petele gri fără contur
ți se îngrămădesc în ureche cu ochii lipiți de sticlă
din presarea fructelor de portocal
nu se naște căldură
iar frigul un șarpe cu solzii concentrici
se lipește de oase
de urmele de pași din palmă
de culoarea metalizată a gândurilor

răspund greu
cu părul încurcat într-o pată gri fără contur
o spărtură în orbirea temporară
stăm la etajul al șaptelea al spitalului
unde zăpada se depune pe dos în crăpăturile din piele
și cămașa înghețată plesnește de căldură

răspund greu
de mâine
cu părul uscat ca o umbră

2. rămâne loc

aerul din cameră e greu ca o cămașă udă
pe care o întinzi de frica morții pe prag
cu genunchii lipiți de rădăcini
de cuvinte
de ierburi aromate
renunț de cele mai multe ori
la legăturile cu sfera de lumină din tavan
la resturile de tencuială de sub unghii
stau pe scaun între două foi negre de hârtie
închisă între două ferestre
rămâne loc să nu mai treci pe aici

3. ne întindem în spațiul

nu voi putea niciodată
să spun dacă păsările zboară pe sub pământ
să descriu zborul lor acvatic printre movile de gânduri
printre animale cu gurile deschise la pândă în zilele pare
să scriu despre casa bătrânească cu colțuri strâmbe îndreptate spre interior
departe
cât de departe poți merge
trecând pe lângă câinele cu limba de lemn
ne întindem brațele
în spațiul dintre case unde mai mult
este mai puțin
când nu mai ai ce să vezi și te întrebi
dacă ne amintim
să legăm aerul dintre noi cu convingerea că
în nisip se schimbă anotimpurile iar eu nu mai caut

nu voi putea niciodată
să mă trezesc dimineața să strâng din dinți
să respir aerul oii negre cu limba ei stearpă
cu gust de lapte

nu voi putea niciodată
să vorbesc mai mult decât oamenii întrerupți cu
pieile roase cu nopțile lor pierdute în mansarde
să vorbesc despre nesupunere
despre despărțirea frazelor
despre masa de dimineață
unde stăm pe burtă pe marginile crăpăturii
încă un popas pentru refacerea forțelor

4. nimic aici

umblu cu tălpile goale
cu sângele o apă neagră
pe covorul
din care se răstoarnă întunericul
pașii lui seci fac viața mai încăpătoare
din spate rezistența pare opacă
în locuri publice
ne vom întâlni la mijloc
vom face mai multe drumuri
în spatele acestor pereți
unde trupurile devin timpi morți
înghesuiți pe sub haine cu miros de lămâie

nu se usucă nimic aici
nici zațul de la baza florilor
neliniștea aluatului dospit
e sentimentul că unde nu mai este nimic
mai este totuși ceva

5. aș scrie un poem

miroase a pământ o întrerupere bruscă a liniei vieții
regret că nu ți-am vorbit până acum despre
certitudinea tot mai nesigură
că oamenii împart un aer stătut
că legăturile dintre cuvintele mici sunt tot mai slabe
că închipuirea nu mai este o încăpere
neterminată
până și liniștea devine inofensivă
nu e mare lucru
să îți creezi un spațiu corpolent
între simplitatea lucrurilor necunoscute
și recurența dimineților pierdute
aș scrie un poem
primar
în care șarpele să se răsucească spre sine
dar știu că mi-ar fi imposibil să manevrez un
spațiu dezordonat
răsucit spre interior
ar fi

Roxana Ilie este doctorandă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București, eseistă, traducătoare din și în limbile germană, engleză, spaniolă, portugheză, rusă și italiană și redactor al revistei de cultură „Mozaicul”. Poemele ei au fost traduse în limba engleză (S.U.A., Irlanda, Turcia), în italiană, în turcă și în limba albaneză și publicate, de asemenea, în reviste culturale și în antologii din România. A câștigat premii naționale pentru poezie și pentru traducere, și traduce anual poeme incluse în antologia poeților participanți la Festivalul Mondial de Poezie „Mihai Eminescu”, la care a fost invitată ca poetă în cadrul a trei ediții, și în calitate de traducătoare la fiecare ediție. Participă la festivaluri de poezie internaționale.