Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri, poate, cine știe?, viitori scriitori. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este literomania2017@gmail.com.
În acest număr al Literomaniei vă propunem două poeme de Andi Abrudan.
1.nu știu unde să pun dorul ăsta
am amintirea asta repetitivă cu noi
nu știu cine pe cine conducea acasă
dar știu că ne-am pierdut pe drum
știu că mă gândeam
asta e tot ceea ce-mi doresc
și știam că mâine le voi povesti prietenilor mei
cum te-am văzut și am rămas prins în transă
sunt singur pe drum acum
și e greu
e frig și e greu și nu știu unde merg de fapt
cred că vin la tine acasă, dar nu știu dacă voi mai fi primit
încă stai la aceeași adresă?
pe aceeași stradă pe care o recunosc oricând
pe aceeași stradă unde am vrut să îți spun că mi-e dor
unde îți spun că mi-e dor și nu știu dacă ție îți e
mi-e dor și uneori mă întreb de ce
de ce am tăcut atunci când era momentul potrivit?
de ce nu te-am luat în brațe când am plecat?
de ce nu las toate astea să curgă din mine în fața ta?
mi-e dor și nu știu unde să pun dorul ăsta
l-aș pune la tine în brațe, dar simt că e prea mare
l-aș pune la tine în brațe, dar vreau să cred că dorul tău e la fel de mare ca al meu și nu poți să le ții pe amândouă
o să-l las aici
poate aici e mai bine.
2. chiar crezi că nu vreau să trec peste?
sunt prea multe nopți pe care le pierd
pe tărâmuri pe care știu că nu voi ajunge niciodată
în primul loc vii la ușa mea la 12 noaptea și îți ceri iertare
în al doilea loc vin la ușa ta la 12 noaptea după ce sticla pe care am crezut că am golit-o s-a umplut din nou și îți spun cât de mult vreau asta înapoi
în al treilea loc cumva reușim să o rezolvăm
și lista poate continua la nesfârșit nu te mai obosesc cu detaliile din nou
deja te-am obosit destul oricum
mă bucur să văd că ești bine îmi umple inima
în timp ce eu mă scurg ușor prin paturile noastre și parcările noastre și conversațiile noastre secrete
mă scurg printre toate și încerc să apuc ceva care să mă țină destul de bine încât să rămân acolo
cum poți opri timpul?
trec mental prin toate locurile în care am fost și în care puteam ajunge dacă nu îmbătrâneam prematur
și dacă totul nu devenea prea greu de la o vârstă așa fragedă
aveam o vârstă așa de fragedă amândoi
nu știam nimic
nici acum nu știu mi-e tare teamă că n-am crescut deloc de atunci
tu pari să fii bine cu mine acum și eu par să fiu bine cu tine
acum și poate chiar suntem bine unul cu altul acum cine știe
știu că o parte din mine credea că poate la un moment dat va fi ceva
s-a dus și aia
la fel cum se duc toate într-un final la fel cum ne-am dus și noi până la urmă
de ce încă mai scriu despre asta?
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu