Vă oferim în avanpremieră câteva poeme din volumul „Dispozițiile unui dumnezeu tânăr” de Ionuț Manea, în curs de apariție la Editura Casa de pariuri literare.
Nu vreau/vreau
nu vreau decât partea reală
concluziile la care ai ajuns singur
vreau globul ocular al tristeții
gesturile mașinale când juisezi
ploile acide din gubernia singurătății
când ștergi copiii de sticlă
să-mi dai tărășenia neputinței
când iubeai fără să cunoști
vreau sfârcurile supte de predecesorii mei
să le scrutez cu ochiul verde al minții
vreau să-ți desfac picioarele cu o cheie franceză
să-ți mâzgălesc chipul și să umbli așa prin parc
să mă suni după ce au aruncat pământ peste tine
să mă suni neîncetat
ca un semnal al unui univers
vreau să-mi cureți măruntaiele de ambiție
să-mi speli creierul cu detergent
să-mi umfli inima cu gura ca pe-o minge
să mă duci la biserică de mână
să mă pui pe masa din spate
să mă dezbraci
vreau totul sau nimic
semnele verzui ale foștilor
să mă-nveți să înot în țesut piogen
vreau la nesfârșit
pentru că
pot
()
nici dumnezeu nu știe ce vreau
darămite tu
puțoi infantil
indispensabila memorie
peste care au tras apa
e surdă și mută în spatele gării
ca o mogâldeață a anunțurilor matrimoniale
unde se opresc doctorii/polițiștii/judecătorii
și varsă din organele lor nedezvoltate
se cred invincibili și culți
trași prin balamalele bazinului tău ruginit
te-au uitat
mogâldeață a rușinoaselor catacombe
iar tu dizolvi trupurile puhave
în closetele gării/pe peron/în marsupiul impotenței.
nu știu unde duc cuvintele
dacă nu sunt biciuite
au fost serile topite precum feliile de cașcaval
au fost promisiuni
câteva jurăminte
salivă în exces
aș fi putut spune că „chipul tău a fost împresurat de lumina lunii”
dar sună ca dracu!
și văd chestia asta în atâtea declarații
și pe net și pe hârtie
pagini întregi cu neoromantism nevascularizat
lasă un gol prin care privim speriați
tragediile au loc când nimic nu se schimbă
nu mă sensibilizează nimic
sunt precum o sperietoare de păsări
imună și neînfricată.
Memoria e mai sănătoasă decât inima
Sărmanele noastre emoții fac yoga și eye-contact.
Am cunoscut o bătrână
și am părăsit-o,
ce folos
dacă inima mea zace lângă peștele spadă.
Mă sună mama din Moncalieri
și toarnă lire
în burta mea lacomă
a cărei memorie e mai sănătoasă decât inima.
Perpetuum-mobile
Există spații înguste în care ne înghesuim
Există un apogeu al milei
Un apogeu al minciunii
Zi de zi
Oră de oră
Ca un pendul perpetuum-mobile
Care trece prin țesuturile noastre firave
Fără milă
Fără nevroze
De parcă toate icoanele din casa ar avea nevoie de privirile noastre
Indemnizații/alocații/
Undeva există printre toate aceste cifre
Putină compasiune
Deși stomacul s-a lipit de peretele poștei române
Eu încă mai caut iubire
Eu încă mai caut un compas
Să măsor distanțele dintre oameni.
Din volumul „Dispozițiile unui dumnezeu tânăr” de Ionuț Manea, în curs de apariție la Editura Casa de pariuri literare, București, 2022
Scrie un comentariu