Poeme de Nicu Stanciu (II)

Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este: literomania2017@gmail.com.

În acest număr al Literomaniei, vă propunem două poeme semnate de Nicu Stanciu, însoțite de ilustrațiile autorului.

Doi dinozauri

ca să nu dispară definitiv
doi dinozauri s-au transformat
în papuci de casă
acum pot să doarmă liniștiți
întunericul oricum
nu-l ia nimeni de sub pat
cel mai frumos vis
despre jurasic se odihnește
pe covorul persan
cu crini de deșert
aceia care înfloresc o dată pe an
atunci când plouă
copilul îi trezește dimineața
îi plimbă la baie
la bucătărie
în hol
acolo mai dorm
o bucată de vreme
până vine el de la școală
și află veștile
într-o zi au aflat că băiatul
s-a îndrăgostit
apoi au cunoscut-o pe ea
prima oară când a venit la el
să facă temele împreună
apoi timpul deodată
a început să zboare
într-o zi s-au trezit în debara
au stat ani buni acolo
până când
o fetiță care semăna
cu cineva cunoscut
i-a găsit și i-a scos
la plimbare

Luni sau marți

daca ai mirosi a zile și nopți
măsurate cu rigla școlară
a bunei-cuviințe
a hormoni standardizați de creștere
care te fac aproape perfectă
poate că…
majoratele sunt ca niște nunți
se calculează se dau bani
tinerii sunt serioși și au vechime în cuplu
să inspire încredere ca la bancă
când devii majoră ești deja ca o pensionară
râzi doar la televizor
dar nu, tu miroși a abur de planete
sparte de bolțile minților poeților nebuni
a galaxii care umblă în vârful picioarelor
prin toți porii somnului
cuvinte nevăzute
respirația
apa
vântul
lucruri ce cresc din nasturi trecuți
prin inelul bunicii mele care
încă n-a murit încă e tot acolo
în camera în curtea în casa în cartierul
care nu s-a demolat și în locul căruia
nu s-au construit blocuri noi în care
un apartament costă cât anii tăi de tinerețe
în parcarea în care copiii nu joacă baschet
și fotbal și fumează și ascultă manele și rap
și unii mai înjură
copile vezi că acum ești în bucătăria bunică-mii
ai grijă să nu te atingi de sobă că te arzi
vezi că dacă te aude că înjuri ți-o iei
dar el n-aude și mă gândesc că
unul din noi e mort și nici unul nu ne
dăm seama care
telefonul vibrează și nu mai are decât o linie
scrie că e luni sau marți
relațiile la distanță sunt nașpa
mai bine să nu te întâlnești niciodată

Nicu Stanciu s-a născut în 1980, la Blaj, județul Alba, și este de profesie artist plastic și scriitor. A absolvit Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca în 2004. A început să scrie poezie la 8 ani, iar proză din 2010. A publicat volumul de poezie „Cuvinte”, în ediție limitată, două volume în limba engleză „Life, an Ocean” și „HERE”, și romanul „Colecționarul”, ultimele trei disponibile pe mai multe platforme online, inclusiv pe Kobo și Barnes&Noble.