„I am oaie/Je suis oaie/ En oaie vagyok” de Violeta Berea

Îmi tot zice să nu mă mai turez, nu, că Brândușa nu poate ține pasu’ cu mine!

Apăi Mniezău să mă ierte, da’ când o lua Muzicianu’ și-o gâdila pe dânsa sub coadă, ca pe cățaua aia din, zi să-i zic, Lady și cu Trump; nu așa se scrie, no, bine, Tramp, atunci o ținut pasu’ de nu mai știai cine-i Lady și cine-i The Trump.

Doamna Ciuc, vă rog frumos, zice, să rămânem la oile noastre și să fim punctuali, că io sînt un om ocupat și doi cu doi fac patru.

Apăi, iar mă-ntorc și zic, oi fi io de limbi, da’ atâta știu, că am și io Eduboom ca tot omu’. Or n-are tot omu’ Eduboom? Da’ măcar TikTok aveț’? vin io și-ntreb.

Că v-o-ntrebat domnu șef, să mărturisiț’ ce v-ați luat de banii ăia mulț, v-aț luat chiloț or țâțar și voi aț’ zis că boxe și leptop, da niciuna n-aț zis de Eduboom.

Două soacre am avut și io, una Ciobanu și-una Juhasz, da’ oi în curte n-am avut. Că n-am moștenit nimica de la nimeni.

Doamna Ciuc, vă rog să fiți pertinentă și să vorbim cât mai eficient, că io vin din mediul privat, zice domnu’ Păstoru’ și doamna Brîndușa Nuseștie zâmbește pe sub mustață.

No, acuma, o să mă luaț’ voi cu corectitudinea politică, da știț’ ceva, dacă nu vă scriu să nu-mi răspundeț! Că de ce zic că Doamna Nuseștie are mustață? Apăi, dac-aveț o țâr’ de experiență, tre’ să stiț’ că femeia, după cincizeci de ani, începe s-arate a bărbat. Cum adică, cum adică? Vedeț că și dumniavoastră mă tot întrerupeț și nu mă lăsaț să-nșiruiesc gândurile mele, ce le coc de pe la cinșpe ani.

No, să ne-ntoarcem la oile noastre, zic. Io am avut mustață de tineră, că io am făcut lupte și testosteronu’o fost cam mare la mine, tot timpu’.

Da, știu că tot o iau pe arătură, da’ matale nu știi că io pe arătură m-am făcut mare. Da, da, că am crescut pe tractor și-am mâncat slană cu castraveț’ cornichon la umbra alunului, pe Dealul Bălușului. Și-am băut apă din damijană și-mi făceam cruce. No, mie mi-o plăcut apa de mică!

Io n-am zis că nu mi-o plăcut și țuica de prune, că o fost și pruni pe Nyr și-o făcut țuică toț’ ungurii din Halmágy, colo la cazan la…

Nu, no, că Antal era la crâșmă, el o vindea.

No, vedeț că nu mă lăsaț’ să vorbesc!

Mie, dacă-mi daț’ cinci minute, io am rezolvat treaba, da’ tot ziceț’ că cu corectitudinea în sus și cu corectitudinea în jos. Apăi, să mă ierte Mniezău!

Da, știu! No, acuma cinci minute să-mi daț’! Da’ să staț’ cu ochii pe ceas până vorbesc și să-mi spuneț’ dac-am câștigat, că mie-mi place să câștig. Io n-am lucrat la corporație că am fo’ tot cu vorba. Mie mi-o plăcut să-nvârt vorba, s-o răsucesc ca tata. C-o fo’ vrednic și vârtos, da’ i-o plăcut parodia mai tare ca palinka. No, ho, că nu-l întrece pe domnu’ Perța, ăl bătrân, da’ măcar îs în aceeaș ligă!

Nu ca mine și cu doamna Brândușa Nuseștie.

No, gata, cronometraț! O să vorghiesc scurt și la obiect și-o să termin ca Turcu, fostu’ mieu bărbat, că nici lu’ dânsu’ nu-i trebuia cinci minute să termine.

No, varianta scurtă! Noi la Făgăraș n-avem variantă, că să luptă PSD-ul cu PNL-ul și-ăia de la USR îs ca apa sfințită, nici nu strică, nici n-ajută.

Bine că vă sună nevasta! No, hai că vă las, că știu cum ie, că și io dacă-l sun pe-al meu și nu răspunde… ah, ați sperat că nu-s căsătorită!

Știu că m-am îmbrăcat ca o pițipoancă az’, numa că stiț ce m-am gândit? Până treci puntea te faci frate și cu Păstoru, dacă iești oaie cu cap!

N-apăi, nu-s chiar oaie io, je suis lup în blană de oaie, da’ pe vremea asta, c-ați văzut c-o nins deja pe Făgăraș, mai bine umblu în blană de oaie decât să mă-mbrac în chele de crocodil și jantă de fițe. Că zice fiică-mea, Englesca, că, mami, iaț’ jantă de la Hermes de pe Temu. No, na!

Cinci minute, doamna Ciuc! Bine, zic! Căscaț’ urechile și țineț ochii-nchiși, că mie rusu ăla, de mi-o fo șef în IUKEI, Ravshan,… întrerupeț, io vă las, da’ ne expiră timpu’! Ravhan din Uzbekistan. Și-ăla o fost un om vrednic! Era mic și vârtos, da’ nu m-o lăsat să mă duc la duș să termin treaba. Că treaba știa să și-o facă!

Io n-am zis că unguru’ nu știe! Ungurii au un sângur defect, că să tot agață pe unde-apucă! Cum găsesc un pom, o grindă, nu contează că săpunu-i Cheia or Alma. Mă-sa tot încearcă cu pastile, de treizeci de ani în cap, da’ zici că nu-i unguroaică, că nu-i reușește nicicum, fratele meu!

Io am zis, soacră dragă, io d-acum am relații și la doctoru’ Ciurdaru și la doamna Marina și dacă nu-ț reușește nici data viitoare nu trebe decât ca să zici!

Nu-ț dau ce-am luat io că te faci prea veselă! Ce-am luat? No, stai că acum mi-aduc aminte că nu m-aț vrut! C-o vinit copilu’ ăla mic al tău, ăla necredinciosu’, și-o zis că-și ia româncă!

Ioi, cum ai intrat matale în depresie! Da, n-ai știut că îs pe jumate secuie. Da, da, de la Bațanii Mici! Unde-o trăit nenea cu mustață, ăla de-o scris povești de adormit copchii! Benedek Elek, că nici atâta nu știi! Și te dai mare contabilă la OTP Bank!

No, cinci minute! Cronometraț?

Subsemnata, doamna Margareta Ciuc, am zis să nu-ntrerupeț! Nu am luat numele de la bărbat. El e Csiki, io sînt Ciuc! Nu mă-ntreba de ce, că n-am cinci ore la dispoziție!

Am venit aici la școală, pe bicicletă, cu copchiclu pe portbagaj. Că și la inspectorat am fo’ cu iel în brațe.

Soacră-mea, aia de-i zicea Ciobanu, era în Italia, la fixă.

Și descalec io, în ’98, cal n-am avut, o avut frate-meu, Biță. Și-o chema pe iapă Karina. Acuma toată lumea știe ce-nseamnă, Dă-te-n ham, Karina! Da’ pe vremea aia nu se știa!

Și viu, mă descalec de pe bicicletă la doamna Butá, nu doamna Buta. Bărbatu’ mneaei era în câmp cu ghivolii, la cules de picioici.

O zis, haideț în casă, să beț un pahar de apă; lapte de ghivol n-aveț? Nu, că ducem la lăptărie!

No, bine, și m-o maltratat câț’ ani? Păi, până-n 2009, când ne maltrata deja Băsescu.

C-o zis cincizeci la sută mărire și-am văst pula!

No, și-am plecat în IUKEI și-am schimbat pempărși. Am vinit înapoi în două mii doișpe și deja doamna Buta murise, Mniezău s-o ierte, și era la putere doamna Vorgo. Nu Varga.

Și mi-o dat și-aia de m-o julit. Și iar m-am dus io la IUKEI, că nu mai aveam nici bani de Pall Mall. Albastru fumam, nu negru, că io n-am vrut niciodată să mă sinucid. Că v-am zis că sînt numa pe jumate româncă și noi nu ne sinucidem. Noi ne lăsăm uciși, punem capu’ jos în iarbă și ne uităm la Olt, de sus, și urmărim oile Primarului cum pasc liniștite pe pământurile ungurilor, c-aici nici acum nu se știe cine-o fo’ primii. Și nu mai știm nici cine sîntem, că io, dacă mă-ntrebi cu care țân, zic întreabă bucile mele, că una-i ungură și-una-i româncă verde.

No, și-o plecat și Vorgo și-o vinit doamna Nuseștie, or Habarnam cum o poreclim. Unii zic că-i mai arzoaică ca aia dinainte, da’ știi ceva, gusturile nu se discută. Că dacă e s-alegi între un Berbec și-un Scorpion, tot Scorpionu’ stăpânește meseria asta mai bine c-acolo-i chacra lui unde trebe să fie!

Și doamna Brândușa o stat liniștită pe scaun și lucrurile s-o cam deraiat. Și s-o deraiat până s-o deșirat. Cu totu’!

C-o vinit ăștia din PISA și PISA-n sus, și PISA-n jos, altu’ mai trainic și mai frumos!

No și copchiii nu știu să scrie nici Y, nici W și io-s de engleză, mie trebe să-mi știe, că una scriem și-alta zicem. For example, Je t’aime es te nem!

Și io le tot scriu pe tabla inteligentă, măcar aia să fie inteligentă, că doamna Brândușa precis n-o mâncat sare iodată când era mică.

Măi, băiete, ăsta-i Y, nu I, și mă-ta-i femeie și tac-tu bărbat. Or whatever, că iară-ncepeț’ cu corectitudinea politică!

No, și încerc io să-i învăț cu he, she, it, cum se-nvăța pe vremea noastră, c-acum îi they, them și alte, nu contează, c-aici în Grădina Maicii Domnului, noi așa ne-am pomenit cu he, she, it.

Da’ doamna Vicesa, când o vinit vremea să scrie Y, Z, W s-o apucat de copt cozonacii, că era deja aproape de Paști și copchiii o rămas fără Y, Z,W.

No, și era și-un miros în clasă, a ceva brânză cu mucegai, și-am scos copchiii afară la soare, zic facem aici English class. Și-o vinit bătrana lu Dejo or Desző, nici ea nu știe, că i-o românizat, da’ acuma iar îi bine să fii ungur, că tătuca Orban trimite scrisoare și numa’ ce-ți deschide cont la OTP Bank.

No, nu-i bai, că noi, românii…

No, și bătrâna n-avea stare, ziceai c-are pe Necuratu-n ia, că de ce nu ne lasă Brândușa-n clasă la căldură. C-avem convector pe gaz, că Păstoru o accesat fonduri. Ca ăia de la Enciclopedia vorghia. Că aveț și Youtube și Eduboom. No, zic ce-o fi mâncat bătrâna, iar o fi fumat petrânjel?

Și-așa am ajuns la Păstoru’și-ăla o zis că io accesez și fac ce pot, și PNRAS, și Masă Caldă, și burse, da’ voi nu produceț nimic, că v-aț născut pe timpu lu’ Ceaușescu și nu știț ce-i capitalismu’. Vă place nechezolu’, asta-i realitatea!

No, bine! Că mie-mi place nessu’!

Că io vă zic să diseminaț și voi redirecționaț. Și pân-aici v-o fost!

Or produceț content, or vă dau afară! No, să-mi iei caii de la bicicletă, zic, că io știu să schimb și pempărși dacă mă-nervez!

No și m-am dus io la tabla inteligentă și-am pus Nu mă bate vântule, da, da, da, da, da… Că lumea e rea, Și tare ar vrea, Ca să cad jos ca frunza…

Nu mi-e frică de nimic,/ Vântul îl cunosc de mic!

No, asta poezie zic, nu Tzancă Uraganu!

Doamna Brândușa o vinit la noi și-o zis vă tai din salarii. Și-atuncea mi-o dat foc.

Violeta Berea s-a născut în 1973, în Șercaia, Brașov, și este absolventă a Facultății de Litere, în cadrul Universității Transilvania din Brașov (1997 și 2007). Deși a început să scrie în timpul liceului și a fost inspirată de întâlniri providențiale cu Gheorghe Crăciun, Alexandru Mușina, Andrei Bodiu, Cornel Moraru, a început să-și descopere vocea abia după 2006, când a participat la cursul de scriere creatoare al lui Florin Iaru. Au urmat cursuri cu Marin Mălaicu-Hondrari, Cosmin Perța, participările la CWS și publicarea de proză scurtă în revistele „Iocan”, „Revista de Povestiri”, „Ficțiunea Optm”, „Toplitera”, „LiterNautica”.