Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/scriitori români contemporani, anchetă inspirată de cea pe care „The Guardian” a găzduit-o până în 2021, numită „Books that made me”, care, la rândul ei, a fost inspirată probabil de ancheta apărută inițial în „The New York Times Book Review”, în 1984. În acest număr, a răspuns pentru cititorii Literomaniei scriitoarea și jurnalista Paula Erizanu. (Literomania)
1. Ce citiți în aceste zile?
Vara asta pentru mine e despre scrisul la un proiect propriu, așa că lectura e concentrată mai mult în direcția cercetării. Citesc „Basarabia. Coloniștii germani de la Marea Neagră” de Ute Schmidt (Cartier, 2014), din care aflu poveștile nemților care fugeau de război, sărăcie, foamete și persecuție religioasă în secolele XVIII-XIX spre America și spre Imperiul Rus, în direcția opusă migrației de azi. Am mai început „Holocaustul la periferie. Persecutarea și nimicirea evreilor din România și Transnistria în 1940-1944”, coordonată de Wolfgang Benz și Brigitte Mihok (Cartier, 2010), din care mi-am notat povești îngrozitoare despre deportările și omorurile evreilor din zona noastră din cel de-al Doilea Război Mondial. Am mai făcut incursiuni și în „From Peoples to Nations: A History of Eastern Europe” de John Connelly (Princeton University Press, 2020). Pe lista de lectură mai e și „Pogromul” de Steven Zipperstein (Cartier, 2024).
În paralel, înainte de culcare, citesc „Paradisul de după colț” de Llosa (Humanitas), un roman care urmărește evadarea pictorului Paul Gauguin în insulele polineze și aventurile bunicii lui, activista și gânditoarea politică socialist-feministă Flora Tristan, în Franța și în Peru.
2. Care este cartea care v-a schimbat viața?
„Eu și Tu” de Martin Buber. Mi-a recomandat-o Alex Cosmescu și astfel m-a scos la lumină într-o perioadă întunecată, căci m-a ajutat să îmi văd relațiile cu ceilalți cu ochi proaspeți, calzi, curioși.
3. Numiți cartea pe care nu ați reușit să o terminați de citit.
Sunt multe… Din curiozitate, încep multe cărți, dar dacă dau de pasaje misogine sau dacă stilul e mai departe de sensibilitatea mea, mi-e greu să continuu lectura. Sunt și unele teme mai dureroase pentru mine, de care mă tem să mă ating.
4. Care dintre cărțile secolului XX vi se par supraevaluate?
N-aș îndrăzni să zic, mi se pare că fiecare cititor își caută propriile cărți potrivite și nu vreau să dau cu piciorul într-o carte care poate a însemnat mult pentru altcineva.
5. Care dintre cărțile secolului XX vi se par subevaluate?
Din literatura română, Panait Istrati mi se pare subevaluat și cred că e și el unul dintre scriitorii care mi-a schimbat viața, prin atenția pe care o acordă prieteniei ca temă și prin lumea cosmopolită pe care o deschid scrierile și viața lui, cu călătoriile pe jos prin Egipt din ciulinii Bărăganului. Și „Jurnalul” sau romanul „Accidentul” de Mihail Sebastian cred că ar trebui predate în școală, literatura română mi se pare mai interesantă cu ele în ea. La fel, volumele unor poete precum Maria Banuș, Ileana Zubașcu sau Madeleine Andronescu, ale căror texte le-am inclus și în antologiile „Un secol de poezie română scrisă de femei”, coordonate împreună cu Alina Purcaru.
6. Numiți o carte pe care v-ați fi dorit să o scrieți.
Am multă admirație pentru „Interior zero” sau „Sonia ridică mâna” sau proza scurtă a Laviniei Braniște, pentru „Vara…” și „Grădina…” Tatianei Țîbuleac, pentru „Soldații” lui Adi Schiop, pentru „Legată cu funia de pământ” a Lorinei Bălteanu, pentru „Industria…” Anastasiei Gavrilovici, pentru „Tot mai multă splendoare” de Alina Purcaru, pentru cărți pentru copii ca „Anunțuri hazlii pentru adulți și copii” de Ionela Hadârcă, „Melcușorul” Laviniei Braniște, „Regele Piticuț” al lui Radu Vancu sau „Oooo poveste de iubire” și „Șansa lui Bilețel” de Victoria Pătrașcu. Din literatura anglo-saxonă, m-am simțit aproape de romanul lui Ocean Vuong, „Pe pământ suntem strălucitori o clipă”, sau de cărțile lui Rachel Cusk. Dar nu aș fi putut să le scriu eu, căci fiecare autor vine cu poveștile sale și cu sensibilitatea sa, așa că doar sper să spun, în felul meu, dar la fel de bine, ce am eu de zis pe lumea asta.
7. Ce carte ați recitit cel mai des?
Poate poemele lui Louise Glück, Ruxandra Novac, Elena Vlădăreanu, Maria Banuș.
Paula Erizanu este scriitoare și jurnalistă. A studiat istoria și literatura la New College of the Humanities din Londra, apoi jurnalismul la City University London. A scris despre protestele din 2009 din Republica Moldova în „Aceasta e prima mea revoluție. Furați-mi-o” (Cartier, 2011, ediție trilingvă). A urmat volumul de poezie „Ai grijă de tine” (Charmides, 2016). Din 2019, Paula Erizanu a coordonat, împreună cu Alina Purcaru, antologia „Un secol de poezie română scrisă de femei”, apărută la Editura Cartier în trei volume. Tot la Cartier, în 2021, a publicat romanul istoric „Ard pădurile”, scris cu ajutorul bursei Central European Initiative. A scris pentru publicațiile „BBC World Service”, „The Guardian”, „London Review of Books”, „Libertatea”, „Observator cultural”, „Dilema veche”, „Scena9” etc. În 2019, a fost nominalizată la premiul Jurnalista de cultură a anului, în cadrul competiției britanice „Words by Women”.
Scrie un comentariu