Voiam să-ți dăruiesc cele mai frumoase margarete din lume
Dar lumea nu mai avea decât niște margarete
care supraviețuiseră bătăliei cu ploaia sub celofanul de la magazin
Îmi vei spune că sunt frumoase
Când zâmbești, lucrurile încetează a mai dezamăgi
Astă-seară îți vei pune o margaretă după ureche
Și vei vedea cum toate celelalte vor înmuguri
Iar părul tău va fi tot mai strălucitor, presărat cu din ce în ce mai mulți norișori argintii
Noaptea și-a regăsit stelele
Fereastra pe care a plouat toată ziua s-a transformat
într-un norișor alb
chiar deasupra pernei noastre
– Uite ce frumos este –
Nu, nu-ți voi spune asta
ca să nu te trezesc
Înainte de a te cunoaște
nu știam să fac dragoste
dar mai presus de orice nu știam să fac dovada răbdării
să fac față plictiselii
să fac efortul de a aștepta
să-i fac loc vieții între o paranteză deschisă
și o paranteză închisă
Nu, nu vreau să spun asta
Uite, vezi, înainte de a te cunoaște
nu știam să fac liniște, să tac
acum știu
Iar acum descopăr că sunt vinovat pentru
a nu fi făcut la timp ordine în lumea mea cea mică
înaintea sosirii tale
Iar atunci când și tu vei face parte dintr-o lume atât de mare încât eu, cel rămas în urmă, nu voi mai ajunge la nivelul ei nici ridicându-mă pe vârfuri, cum ți-aș putea eu spune:
– Încheie-te la șireturi păstrează ordinea în
Ține-ți pantofii în camera ta? –
Fratele meu mă învață cum să țin paharul în mână
pentru că, spune el, viața este aici, unde se termină
Gândurile și începe algebra poker-ului
ar trebui să scrii despre asta
și fratele meu îl citește
pe Dostoievski și este roșu în obraji
ca în fotografia aceea de lângă lac din optzeci și cinci,
când fratele cel mare era meu, și se rușinează
de umbra unui surâs care spune asta
aproape la fel de fericit ca și atunci
Mătușa fără copii
– A făcut un tort
de ziua ei
pentru cazul în care, întâmplător, i-ar fi venit cineva în vizită
Pisica pe care nu mă pricep s-o duc în brațe
din adâncul eului său încolăcit până la o pernă care nu-I place
cască și deodată țâșnește din loc și se hotărăște
că vrea să iasă din cameră
Și probabil că așa se nasc universurile: dintr-un căscat
și o zvâcnire bruscă spre prada
-ntrezărită prin fereastră – eu am văzut-o, tu deschide-mi ușa
– într-acest ceas mocnind de plictiseală
Tiparul costă atât de mult
încât în scurt timp ne vom publica versurile
nemuritoare
pe hârtie igienică
Să n-o disprețuiți: e bună
și să-ți sufli nasu-n ea,
și pentru a prinde muște,
pentru a obloji rănile și a opri sângele când te înțepi,
pentru a îndrepta forma unei pete de cacao în care se citește norocul
pe obrazul unei fetițe
Poemele sunt selectate din volumul „Mai puțin Univers” (2018)
Traducerea în limba română: Mircea Dan Duță
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu