M-am gîndit adesea, nu fără un zîmbet, desigur, la asemănarea și deosebirea dintre sloganurile unor mari edituri românești, respectiv maghiare. Editura Polirom spune: „Ne veți citi și mîine!”. O promisiune exclamativă, o exclamație care promite, o frază care îndeamnă cititorul să citească, făcînd aluzie la calitatea titlurilor publicate.
Pe de altă parte, Editura Magvető spune: „Csak az ember olvas” – „Omul este singura ființă care citește”. O frază filozofică, generală prin aserțiunea ei, în care verbul este la persoana a treia, nu la persoana a doua, a dialogului.
Dimpotrivă, în fraza românească, omul este concret, în individualitatea lui de cititor care răsfoiește cartea, în momentul acesta, și se gîndește dacă s-o cumpere, nu e privit în mod abstract, în tot ceea ce a fost el – de cînd Gutenberg a inventat tiparul – și va fi cît timp vom citi.
În consecință, fraza maghiară nu este fraza unui comerciant, ci a unui actor din domeniul cărţii, unul dintre vîrfurile poligonului alături de autor, distribuitor și cititor. Sloganul românesc nu face vreun secret din faptul că se adresează unui potențial cumpărător.
Fraza maghiară aparţine renumitului scriitor Sándor Márai. Apare în volumul „Füveskönyv”, un fel de breviar de reflecţii despre diferitele aspecte ale vieții, într-un mic eseu intitulat „Despre citire”. Singura ființă care citește este omul: citește ceea ce a scris un alt om, cu decenii, secole sau chiar milenii în urmă.
Fraza românească este inventată, probabil, de către cei de la marketing. Deosebirea vine, poate, și din faptul că Magvető a fost înființată în 1955, pe cînd Polirom, în 1995, în cu totul alte împrejurări.
Adevărate fabrici culturale – iată ce se poate deduce din ceea ce spun aceste sloganuri celui care se apropie prima dată de ele.
În imagine: Picasso, „La lecture”, Museum Berggruen, Berlin
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu