Era bine de fiecare dată cînd doctorul Laycsany vindea cîte un apartament de două camere domnului Graur. Mă chemau să stau de...
Mittelstadt
Acei minunați ani (XIV)
În curtea dintre cele două blocuri era linişte. La ea în bucătărie, mama Margasoiului îşi lipea obrazul de cuptorul aragazului...
Acei minunați ani (XIII)
Domnul Morcic Brigher era un om bătrân. Negru la faţă. Lucra la chioşcul de lângă cofetărie. Până la casa lui făcea o plimbare de...
Acei minunați ani (XII)
Îi ziceau Moş. Era ursuz. Locuia pe strada Gării din oraş. Gard în gard cu familia Bucurescu. Îl chema Dimofte Maftei. În faţa...
Acei minunați ani (XI)
Coşul de baschet era un cerc făcut din fier beton. Nea Arghire îl fixase de nucul bătrân, îl bătuse în cuie. De jos îi vedeai...
Acei minunați ani (X)
Cincisprezece iunie, zi de duminică, Margasoiu îmbrăcat de sărbătoare. Doamna învăţătoare Munteanu îl anunţase, îl chemase în...
Acei minunați ani (IX)
vatelina curgea prin căptuşeala paltonului, câlţişori lunguieţi mirosind a umplutură de dormeză, uite, mă, banii, alege-l tu, şi...
Acei minunați ani (VIII – a doua parte)
La sfârşitul clasei a-ntâia, doamna învăţătoare Munteanu i-a dat Margasoiului rolul câinelui Patrocle. Repetiţiile s-au făcut...
Acei minunați ani (VIII – prima parte)
Margasoiului i-ar plăcea să aibă cheie personală la apartament. Se vede deschizând uşa la o oră mică de tot, îşi aruncă pantofii...
Acei minunați ani (VII – a doua parte)
Nu fi trist, maiorule Virci, mi-am înghiţit limba, nene Mac, tată, nenicilor, preotule, aţi jucat păcălici? V-am păcălit, peste...
Acei minunați ani (VII – prima parte)
Trei stânjeni, trei stânjenei… oare o fi mult? Dac-ar şti cât înseamnă un stânjen ar face o operaţie simplă de înmulţire...
Acei minunați ani (VI – a doua parte)
Nea Vicente se spălase în vană. Îşi suflecase pantalonii. Îşi cufundase picioarele cu grijă, de parcă ar fi pătruns în puful...
Acei minunați ani (VI – prima parte)
Pe masa din camera mare, ţigara arde uitată pe buza scrumierei, o ia, inspiră adânc fumul vătămător, face rotocoale cu el...
Acei minunați ani (V)
Năduşitu (îşi scoate din buzunarul pantalonului două pietricele pe care le trece dintr-o mână în cealaltă, făcând zgomot): Şi...
Acei minunați ani (IV)
IV Doamna învăţătoare Munteanu trecuse cu Fiatul de culoarea frăguţei pe lângă Margasoiu fără să oprească. Era frig, parcă...
Acei minunaţi ani (III)
După câte o noapte de nesomn, stând în bucătărie cu obrazul chinuit de durerea măselelor, lipit deasupra plitei electrice, mama...
Acei minunaţi ani (II)
II În fiecare an, toamna împrăştie frunzele nucului prin curtea cartierului. După ce se gălbejesc la margini şi sunt atinse de...
Acei minunaţi ani (I)
Începând cu numărul 137 al Literomaniei, vom publica în foileton un roman inedit semnat de Marian Ilea, „Acei minunaţi ani”. Îi...