Începând cu nr. 147, Literomania vă propune „Pastila de înțelepciune”, o nouă rubrică săptămânală, realizată în colaborare cu Editura Seneca – o editură care, prin titlurile sale, a reușit să readucă în atenția cititorilor filozofia stoică și principiile de bază ale acesteia. În fiecare număr al Literomaniei veți găsi, prin urmare, citate – mici „pastile” de înțelepciune – care să vă ghideze și să vă dea mai mult curaj de-a lungul unei săptămâni. În acest număr, vă propunem un fragment din volumul „Discurs viu – Diatribe. Cartea I” de Epictet (traducere din greaca veche de Andreea Ștefan, Editura Seneca, București, 2018).
Ce promite filozofia
- Atunci când cineva i-a cerut sfatul despre cum să-şi convingă fratele să nu fie ostil faţă de el, Epictet i-a răspuns:
-
„Filozofia nu promite să aducă omului niciunul dintre lucrurile exterioare; altfel ea s-ar ocupa de ceva străin materiei sale specifice. După cum materia tâmplarului e lemnul, iar materia sculptorului e bronzul, aşa şi materia artei de a trăi este viaţa fiecăruia“.
-
„Ce se poate spune atunci despre viaţa fratelui meu?“ „Din nou, este rezultatul propriei sale arte de a trăi; faţă de a ta, este unul dintre lucrurile exterioare, precum un teren, precum sănătatea, precum renumele. Iar filozofia nu promite niciunul dintre aceste lucruri.
-
«În orice situaţie, spune filozofia, voi veghea să am partea dominantă a sufletului în acord cu natura.» A cui este această parte dominantă a sufletului? Este a aceluia în care mă aflu.“
-
„Oare cum să fac ca fratele meu să nu mă urască?“ „Adu-l la mine şi am să-i vorbesc; ţie despre ura lui nu-ţi pot spune nimic.“
-
Şi atunci i-a spus cel care venise să-l consulte: „Ceea ce caut este cum aş putea eu să mă comport în acord
cu natura, chiar dacă fratele meu nu vrea să se împace cu mine“. -
„Niciunul, spuse, dintre lucrurile măreţe nu apare dintr-odată; nici măcar pentru struguri sau pentru smochine nu e aşa. Dacă îmi spui acum: «Vreau o smochină», îţi răspund: «E nevoie de timp». Aşteaptă întâi să înflorească, apoi să lege rod, şi apoi să se coacă.
-
Iar câtă vreme fructul smochinului nu se dezvoltă complet nici dintr-odată, nici într-o oră, te aştepţi oare să-ţi procuri fructul unei minţi umane într-un timp atât de scurt şi cu atâta uşurinţă? Să nu crezi asta nici dacă aşa îţi spun eu.“
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu