Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:
- prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
- numele autorului să fie indicat la începutul textului;
- documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
- nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
- autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.
Spor la scris!
Vânzătorul de ziare
Emilia Grecu
-Iau revista mâine, a zis o femeie în timp ce se grăbea să prindă un autobuz.
-Luați când puteți, doamnă, că nu se strică, i-a răspuns vânzătorul, apoi a pus deoparte, pe un raft din chioșc, ultimul număr din „Formula As”.
Toneta, care fusese cândva verde, avea acum, în bătaia soarelui, un aspect decolorat. O mătură din paie, cu coadă lungă, se odihnea în tocul ușii.
Sub scaunul lipit de peretele din dreapta chioșcului, cum te uiți dinspre bulevard, zăcea o pungă din care se scursese o mână de boabe de arpacaș. Un mic dejun comod pentru un porumbel cenușiu care ciugulea de pe margine.
La un moment dat, a apărut un tip care s-a oprit în ușa chioșcului:
-Neața, domnu’ Dinu!
-O, hai noroc, Mihăiță! De când nu ne-am mai văzut!
-Dacă am lucrat mai mult de-acasă, nu mi-am mai făcut abonament. Ce mai faceți, sunteți bine?
-Cum să fiu bine când mi-au luat ăștia apa? a zis vânzătorul în timp ce se pregătea să iasă din tonetă.
-Cum așa?
-S-a spart o conductă ieri, la mine în cartier, și de-atunci adio apă, a zis vânzătorul oftând, apoi a făcut o pauză.
Moment în care o femeie i-a întins vânzătorului, fără să le întrerupă discuția, două bancnote de zece lei, apoi s-a făcut nevăzută.
-Stai să șterg datoria doamnei din caiet, s-a scuzat el pentru câteva secunde.
-Știu că există o aplicație pe telefon unde se pot vedea anunțurile despre lucrările la rețeaua de apă. Vreți să mă uit?
-Lasă acum, că oricum i-am sunat. Le-am zis: nu e normal, dom ‘le, să ne anunțați așa, în ultima secundă, că vă apucați să schimbați conducta. Faceți mai întâi avaria și după aia conducta.
-Și ceilalți locatari?
-Ăia de la mine din bloc? Nici unul nu s-a deranjat să sune, să întrebe care-i situația, n-au nicio apăsare, ce să mai, nu mai zic nimic. Zi-mi ce mai faci tu, că și-așa nu te-am mai văzut de mult.
-La muncă, domnu’ Dinu.
Din când în când, vânzătorul era întrerupt de câte un client, dar asta nu-l împiedica să-și continue apoi conversația. Cel mai adesea avea de-a face cu clienți obișnuiți, probabil abonați, pentru că imediat ce îi vedea că se apropiau de tonetă, el se și pregătea să le întindă revista sau ziarul așteptat.
-Tot la ăia lucrezi, Mihăiță?
-Da, tot acolo.
-Parcă ziceai că vrei să-ți dai demisia.
-Ei, asta a fost de mult. Tot la ei am rămas. Sincer să fiu, vreo câteva zile de concediu nu mi-ar strica, dar nu cred c-o să-mi dea prea curând, că firma trece printr-o criză de personal.
-Păi dacă vrei concediu, faci o cerere, sunt obligați să-ți dea. Dacă nu, te duci la resurse umane.
-Nu știu, m-am săturat, nu vreau să mi-i pun în cap.
-Dacă te-ai săturat, încearcă în altă parte! Ce aștepți?
-Autobuzul, domnu’ Dinu.
-Hai noroc, Mihăiță!
După ce și-au strâns mâinile, bărbatul a luat-o în pas grăbit spre autobuz, iar vânzătorul s-a apucat să facă ordine pe măsuța cu ziare. Peste câteva secunde, s-a auzit cum striga:
-Ziarul, Mihăiță! Îl mai vrei?
-Nu-i nevoie, că-l citesc online, a răspuns bărbatul, iar autobuzul și-a închis, pe rând, ușile.
Emilia Grecu a absolvit Facultatea de Litere în 2005, specializarea Comunicare și Relații Publice, din cadrul Universității din București. A început să scrie proză scurtă acum trei ani, după ce a urmat câteva ateliere de scriere creativă, organizate de „Revista de Povestiri”. A fost publicată cu proze scurte în „Revista de Povestiri”, LiterNautica și „Viața Medicală” – rubrica „Doza de ficțiune”. Și-a descoperit pasiunea pentru scris în liceu, pe când frecventa cenaclul literar „Zburătorul”, de la Onești, coordonat atunci de scriitorul Gheorghe Izbășescu.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu