Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:
- prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
- numele autorului să fie indicat la începutul textului;
- documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
- nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
- autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.
Spor la scris!
Medicală
Mariana Dobrică
-Mă ajuți să cobor, maică?
-Da, tanti!
-Daʼ nu acuʼ. Mai încolo. Peste vreo trei stații. Am bagajul ăla de colo și nu pot singură. Nu mai pot, mă doare mijlocul ăsta, maică, de nu mai pot.
-Bine, tanti, te ajut.
-Stai colea, lângă mine, că și eu m-am așezat mai aproape de ușă. Mergi departe?
-La Craiova, tanti. La Craiova.
-Ai mult de mers, maică.
-Am. Și cu personalul ăsta o să ajung când se întunecă, fir-ar să fie, dar alt tren nu aveam la ora asta, trebuie să ajung neapărat.
-Așa e, așa e… Vrei să îți vând niște brâncă? Ți-o dau ieftin, maică. Mai am cinci legături. Nu le-am vândut pe toate, ne-au gonit comunitarii, m-am dus la Obor, daʼ vând mai bine de dimineață.
-Nu știu ce este, tanti, dar nu cumpăr.
-Brânca-ursului. E bună pentru toate. Și pentru reumatism, și pentru inimă, și pentru tensiune, și pentru rinichi. Pentru toate, maică. Ți-o dau ieftin. Uite, dă-mi zece lei și ți-o dau pe toată, ca să nu mă mai duc cu ea acasă, că se usucă.
-Nu vreau, tanti, oricum nu am bani, nu am schimbat.
-Hai că ți le dau pe toate la cinci lei.
-Nu am decât patru lei mărunt. Îmi pare rău, dar nu am. Nici nu știu ce să fac cu planta asta de zici mata de ea.
-Dă-i și pe ăia. Uite, îți dau trei legături. Nu mai ai chiar nimic?
-Nu mai am tanti, nu am decât hârtii mari.
-Păi îți dau eu restul la cincizeci.
-Nu am, chiar nu am, i-am dat pe bilet.
-Bine, ia-le și pe astea, că nu mă mai întorc cu ele acasă.
-Și ce să fac cu ele?
-Le pui la uscat și după aia îți faci ceai. Am o cucoană la București care totdeauna vine să ia de la mine. Pentru bărbatu-său. Zice că nici doctorul nu l-a făcut bine cum l-a făcut ceaiul ăsta.
-Bine, tanti, o să le pun la uscat.
-Daʼ ești supărată?
-Sunt.
-De, maică, toată lumea are o supărare.
-Lasă-mă, tanti, că am fost la o înmormântare, chiar sunt supărată.
-Așa e, maică, așa e. Cum să nu fii supărată? Și cine ți-a murit?
-Un unchi.
-De! Rău, maică, rău. Era tânăr?
-Nu. Adică nu mai avea treizeci de ani. Dar nici la cincizeci și patru nu poți să zici că era bătrân.
-Și de ce a murit?
-Nu știu, tanti, chiar nu știu! Nici medicii nu au știut. A murit așa, din senin.
-Cum așa?
-Așa, pur și simplu. S-a dus la spital pentru niște analize, l-au internat pentru o noapte și dimineața l-au găsit mort. Nici medicii nu au știu de ce a murit.
-Păi aștia așa sunt. Le dai bani, le dai de toate, că așa nu se uită la tine, și tot mori.
-Așa o fi, tanti, că până la urmă toți murim.
-De aia îmi cumpără mie doamnele alea de pe la București toate ierburile astea. Că le duc și mușețel, și sunătoare, și lavandă, și coada-șoricelului, și tei, și izmă, de toate, maică, de toate. Ca să nu se mai ducă la doctor. Că, și dacă te duci, ăla ce îți face?
-Biletele la control! Aici s-au văzut?
-Nu, vi-l dau imediat.
-Mata nu ai mai coborât, tanti? Ziceai că la Roșiori…
-Nu, maică, mai am o stație, mă ajută fata asta să cobor, că mă doare mijlocul.
Mariana Dobrică este absolventă a Facultății de Litere, Universitatea din Craiova. A obținut diverse premii și mențiuni în cadrul unor concursuri literare: Festivalul Național de Literatură „Marin Preda”, Concursul Național de Proză „Alexandru Odobescu”, Festivalul Național de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia”, Festivalul Național de Proză „Mihail Sadoveanu”. A publicat proză scurtă în revistele „Argeș”, „Caligraf”, „Fereastra”, „Literomania”, „Mozaicul”, „Prăvălia culturală”. A fost inclusă în „Nume de cod: Flash Fiction. Antologie Literomania de proză scurtă” (coordonatori: Adina Dinițoiu, Raul Popescu, Editura Paralela 45, 2019). Ca urmare a câștigării Concursului Național de Poezie „Constantin Nisipeanu”, Craiova, 2021, i s-a publicat volumul „Poetice” (Editura Aius, Craiova 2022).
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu