Scrisori de la Xi Huan

Adinei Dinițoiu și lui Raul Popescu

În fiecare dintre noi există un tunel
unde ne întâlnim pe furiș
există un loc întunecat
unde nimeni nu are nimic de zis

[ ]

străzile care pleacă din corpul tău de la parter
unde obișnuiam să ne ascundem
când roțile treceau la nesfârșit
iar noi respiram obosiți și orbi

[ ]

ochiul din depărtare
nu ne privește și nu mai clipește atât de des
uneori păsările aterizează anemice la picioare
de parcă orele de muncă ar conta mai puțin
și nu-i poți opri
chiriile bat la ușă
e atât de puțină iubire în apartamentele decomandate

[ ]

mobila s-a deteriorat într-atât încât
cărțile s-au pătat cu lumină
pe holul semitransparent
unde obișnuiam să ne strângem în brațe dezbrăcați
doar pentru a simți vibrațiile pantofilor care coborau

[ ]

dar toate astea s-au lipit de retină
nu ne-a rămas decât o scrumieră în care îndesăm
ce nu s-a putut consuma

[ ]

mă așteptai în halat de casă
transparentă
mă scuturai de praf și-mi puneai supă
acolo în bucătărioara cu gemuleț acoperit cu perdea groasă
și astfel holul devenea stingher ca un invitat nepoftit
fâstâcit și nehotărât ca un puști

toate astea s-au strâns în scrumiera de pe hol
cu cleme de păr, nasturi și o pastă de pix
pentru că noi încă nu ne apucaserăm de fumat

Ca un metronom, poezia lui Ionuț Manea măsură timpul dintre a fost și nu va mai fi. Sau să fie acel timp dintre părea că a fost și acum nu mai pare? Iluziile și amintirile se dizolvă, în poemele din Scrisoare pentru Ping Su, în felurite imagini și stări cu iz suprarealist, cu margini difuze, vagi. Recunosc în acest volum revolta unui Maiakovski, temperată de spiritul pedant, aproape matematic, al lui Pound, căruia i se alătură – în mod contrastant – dicteul automat al suprarealiștilor.

Raul Popescu

vremea schimbărilor ne-a găsit dezbrăcați
o dimineață cețoasă de octombrie
când ne-am luat rămas bun
și aerul rece ne-a sigilat buzele

[ ]

regretele au rămas în casa doamnei Marica
unde citeam noaptea „Demonii”
și ascultam cum respiră bătrâna mătușă
în camera cu lemn vechi și lampadar
cu biblioteca masivă încovoiată
ca un animal de companie.

[ ]

câteodată singur pe străduțe lăturalnice
mișc cu piciorul câteva pietre cubice
fără să mă gândesc la nimic
este atât de plăcut

[ ]

bem o cafea la Cartea de nisip
povestim fără să ne intereseze mare lucru

[ ]

bicicletele legate de podul de fier
îndură ploaia și vântul
le privesc insistent și am senzația că suferă
așa cum eu nu mai pot să o fac
un gol în stomac
un gol permanent
ca și cum aș fi fost împușcat cu un Remington

[ ]

privesc fustițele cum coboară și se ridică
ca un puls nevrotic
sângele e subțiat și supt
nemaiavând puterea să se strângă cum o făcea odinioară
dar e mai bine să rămână pereții nedescoperiți
precum capetele măicuțelor

[ ]

am văzut când eram tânăr
o măicuță îndrăgostită
și pentru o fracțiune de secundă
am avut senzația că inima ei are dinți
dar nu la dinții lui mă uitam
nu la fețele lui
cu părul legat ca un călugăr
tentaculele ce intrau pe sub sutana neagră
iar el râdea cu gura până la urechi

[ ]

și nu am putut să-l opresc
deși seara târziu am căutat în fiecare chilie
nu am găsit nimic
doar fetuși aruncați sub patul de piatră
pe care se odihnea Dumnezeu
slăbit și tras la față

[ ]

am impresia că vorbesc cu pereții
că explic unor molecule de carbon
cum stă treaba cu afinitatea
cu toate că-n pădurea de peste râu
am dormit în cort dezbrăcați
cu o lanternă și câțiva biscuiți
și m-ai trezit noaptea lângă foc
ca o mașinărie
jinduind de plăcere și spermă

[ ]

te-ai căsătorit
deși coboram de la chef
desculți în spatele blocului
noaptea la trei

câteva ferestre aprinse
câteva teve-uri pornite
iar sub mine țipai de plăcere ca un șarpe

[ ]

poate că nu am fost suficient de bine înțeles
poate am greșit
irelevantele îmbrățișări de carbon
dintre noi s-au pierdut în timp
ca norul de praf al unei căruțe pe un drum de țară

[ ]

și știu că atunci când am legat ușa de la compartiment
cu șiretul pentru a mă bucura
înainte să juisez a venit nașul
să ne ceară biletele
și te-am dus dimineața
în casa unor străini
fără să-ți explic cum stă treaba
– când vii de la mare se evaporă toate

[ ]

te-am așteptat în cort ca un bărbat resemnat
cuvintele le-am îngropat în nisip

eu nu cred în particulele de siliciu
eu nu cred în longevitate

[ ]

sunt seri rotunde
sunt seri întinse pe masa din sufragerie
cu masca pe față
bietul virus
atâta vină fără ADN
nu a mai fost de multă vreme

[ ]

degetele unui preot pe coapsa unui copil
a fost ultima imagine a unui Dumnezeu la terapie intensivă
nachos și pop-corn
picioarele lungi care trec prin ecran

[ ]

orașul s-a trezit ca un pelican prins în năvod
sun la interfon și aștept să-mi deschizi
cu ochii roșii de somn te caut
și mirosul de supă de conopidă cu brânză
îmi trece prin corp ca o javelină

[ ]

îți miros picioarele a brânză franțuzească
și întunericul dimineții încă nu s-a ridicat
pielea s-a răcit și ochii refuză să clipească

[ ]

s-au schimbat atât de multe
dealurile din Batia nu mai sunt dealuri
și momentele frumoase s-au strâns în gușa unui guguștiuc
nu ne-a mai rămas decât puțină șampanie
puțin tort
și o grămadă de mâini goale
care cum au venit așa vor pleca.