Jurnalul melcului
1.
Locuim în oasele de pește din gâtul unui gurmand, ziarele au vorbit. S-au costumat în oase de pește, hormoni modificați.
Stăm la masă, cu mecanismele oprite. Nu suntem cea mai avansată civilizație din Calea Lactee.
Nu știm dacă gurmandul știe de existența noastră, sau ne vede ca pe un obiect, dacă e ortodox, dacă are familie, dacă merge cu autobuzul sau are mașină proprie, are rate sau e doar îndrăgostit. Nu știm dacă are un nume.
Au apărut câteva mii de religii în doar 48 de ore: Zeul gurmand, Osul de pește al luminii, Gâtul lui Dumnezeu etc.
Tata nu a rostit un singur cuvânt, memoria interioară a osului de pește este la fel de activă ca memoria stăpânului.
2.
Au spus că totul a fost o mare minciună. Că suntem noi cei dinainte și nu a existat nici os de pește, nici gurmand. Puteam fi endoliții unor minerale rătăcite în spațiu, putea fi mai rău.
Spațiul dintre noi și nimic s-a micșorat.
Dumnezeu nu răspunde la emailuri
pentru Flannery O’Connor
Te conjur, fă o lume mai bună!
Fă-mi mintea clară și dă-i un restart!
Doamne, fă popii slabi,
Dă, doamne, să am noroc la casino online,
Să fiu șamanic, să-mi meargă afacerea, să curgă zloții!
Dă-mi, doamne, o menajeră tânără, confidentă soției!
Binecuvântează, doamne, Mercedes-ul meu, cum am văzut că
Sfințesc popii mașinile.
Doamne, transferă poeților profitul BOR pe 2024,
Dă-ne lumină ieftină,
Plătește, doamne, tu, facturile la gaz, Disney Channel, HBO Max!
Doamne, intră-n capul lui Putin ca Neghiniță și dă off,
Completează tu, doamne, declarațiile la fisc și urcă-le pe e-factură,
Înjură-i tu pe cei care blochează traficul dimineața, du tu copiii la școală!
Răspunde tu, doamne, emailurilor de acceptare a manuscriselor,
Dă-le tu scriitorilor agenți literari, prime de publicare,
Fă tu să crească numărul cititorilor și-n România!
Doamne, ce ne-a mai rămas
Din lunca de pe malul Oltului,
Fără prejudecăți!?
Dar din bătaia vântului de mai?!
Din iarba pe care, la începutul verii,
Cărăbușii se cățărau la tine?!
…
Scrie un comentariu