Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri, poate, cine știe?, viitori scriitori. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este literomania2017@gmail.com.
În acest număr al Literomaniei vă propunem o serie de poeme semnate de Olivia Călin.
1. happy ending
ține-mi capul între palme părul cade lucește
în lumina soarelui ca țevile din cupru
îmi spui că adori dinții mei dar sunt strâmbi
nu-ți pasă de aspectele astea deci închid ochii
au trecut milioane de oameni pe pământul ăsta până să ne naștem noi. au locuit milioane de
oameni aici până să locuim noi.
bestii flămânde după un sens după
o mână aruncată peste umăr după contact vizual acut
ne e sete după stelele grele care cad de pe cer în bolurile noastre de sticlă
unde punem câte un polonic cu ciorbă
măcar ne putem imagina asta. ne putem imagina că mâncăm stelele și că suntem mai
importanți decât suntem de fapt
ne putem imagina că vom ajunge scriitori cunoscuți. i wanna romanticise my life
până în punctul în care voi deveni liniștită. așternută
extenuată
încă plină și totuși pe jumate goală
până mă atingi cu un deget și se umple totul înapoi.
merg în sens invers. te aștept să mâncăm împreună
la marginea lacului
în timp ce vorbim despre ultimele știri și despre aceleași traume mereu.
2. stăm într-un local, bem o cafea și vorbim despre morți
pentru că odată ce știi de ei nu scapi de ei niciodată mereu
îți amintești o mână albă&vânătă în dreptul unei icoane și pleci
pe urma unui sicriu
stai bei cafeaua și înghiți în sec. simți că plămânii se despart și se contractă
iar inima bate mult mai rar și-ți răsună în urechi ca un pahar spart.
știi că filosofeala despre moarte e de domeniul trecutului dar nu te sperie
moartea ta ci moartea celorlalți ți-e frică
din pur egoism să nu te lase singură și îndurerată pe viață –
femeie tânără în doliu
o văduvă transparentă
o mamă căreia copiii i s-au născut morți
și un alt șir lung de nenorociri organice care ne lasă pe toți
noi copiii pământului
într-o prelungă traumă cu modificări genetice
niciodată nu mă pot împăca cu gândul ăsta e la fel
ca în noaptea când am văzut pozele de la accidentul de lângă
orașul nostru 3 tineri morți cu gurile deschise și n-am dormit
o noapte întreagă simțeam că mă sufoc
dar stăm într-un local, bem o cafea și vorbim despre morți de parcă noi trăim
în continuare liniar și cu fețele fără riduri
Olivia Călin este studentă la Facultatea de Studii Europene din Cluj, îi place să scrie ocazional și a mai publicat poeme în „O Mie de Semne”, „Euphorion”, „Kametsa” (Peru) etc.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu