Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este: literomania2017@gmail.com.
În acest număr al Literomaniei, vă propunem două poeme de Răzvan Șerban.
Părinți
Toți trebuie să ne omorâm părinții
Înainte să moară
Dacă-i lăsăm să trăiască
Ne vor distruge
Dacă-i ucidem
ne vom salva pe noi
Și pe ei
Nu-i vom asasina cu arme, cuțite sau frânghii
Nu le vom provoca dureri
Uciderea lor va fi lentă, plăcută, ca o îmbrățișare
Moartea lor va fi în iubirea noastră
Iar iubirea noastră în viața lor
Îi vom distruge pentru a fi liberi
Ei vor muri pentru a fi cu noi
Și când inima li se va opri de tot
Vom ști că moartea lor a fost atât de necesară pentru a-i iubi înainte să moară
Scriu
continui să scriu despre ce-mi vine-n cap și nu am limită
încerc să ajung unde nu voi reuși niciodată
personajele mele aleargă în toate direcțiile și nu ajung nicăieri
unde ar putea ajunge nu au unde
sunt prinse în propriile minți și mâini și capete și ochi și nebunii demonice
nici nu-ți poți imagina
totul e crud nebun și odios
cuvintele curg praf și pulbere
zboară și se omoară și nu reușesc să facă nimic și asta e inspirația mea
faptul că nu am reușit să fac niciodată nimic în viața mea de când m-am născut și până acum și nici nu voi reuși și nici ele nu vor reuși și nimeni nu va reuși nimic niciodată
și nu ai ce sa faci decât să scrii cuvinte interminabile
și totul e o demență atroce ce nu se termină niciodată
Personajele mă ucid
sunt cel mai prost scriitor din câți au existat
dar chiar și-așa personajele mele au viață și nu vor muri niciodată
ele trăiesc și mi se scurg printre degete până când li se termină respirația și bătăile inimii
și până când moare și moartea din ele
și trăiesc veșnic prin cărți
și mor odată cu foile nescrise și se răsucesc în mormânt până când vor învia
sau nu
Răzvan Șerban este farmacist, dar scrie de când avea 17 ani. Anul trecut a publicat câteva texte în revistele „Viața Medicală”, „Ficțiunea Optm”, Literomania, Egophobia. A participat la atelierul de roman susținut de Simona Antonescu la „Revista de povestiri”. Lucrează în prezent la un roman care în 2022 s-a aflat pe lista finală a concursului „Primul roman” susținut de Editura Litera.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu