Cartea săptămânii Nr. 186

Top 10 „Cartea săptămânii” 2020 (I)

Retrospectivele de început de an sunt deja, în lumea literară, un „must”, motiv pentru care vă propunem, în primul număr din 2021 al Literomaniei, două retrospective, semnate de Adina Dinițoiu și Raul Popescu. Vă invităm să citiți așadar – în două versiuni – Top 10 „Cartea săptămânii” în 2020, retrospective ce conțin volume recenzate anul trecut în cadrul rubricii „Cartea săptămânii”, cu specificarea că volumele respective nu sunt neapărat titluri noi, ci și apariții mai vechi (dar remarcabile). (Literomania)

  1. „Cum să rămâi lucid într-o epocă a dezbinării” (traducere de Adina Avramescu, Polirom, 2020) este un mic eseu semnat de cunoscuta scriitoare de origine turcă Elif Shafak (stabilită la Londra), un text scris la cald, chiar în 2020, un eseu mai degrabă interogativ, empatic și umanitar – din perspectiva unei scriitoare femei, cosmopolite, dar și exilate în același timp, nevoite să părăsească o Turcie autoritară și patriarhală –, un text care pune întrebările esențiale ale perioadei pandemice pe care o traversăm. Elif Shafak vorbește, de asemenea, despre puterea literaturii, a poveștilor de a păstra și întări empatia, deschiderea către celălalt și umanitatea din noi.

Puteți citi cronica aici:

https://www.litero-mania.com/cum-sa-ramai-lucid-la-sfarsitul-unui-an-pandemic/

2. Scrise în anii ’80 ai secolului trecut, eseurile lui Milan Kundera din „Arta romanului” sunt de o percutanță și de o actualitate extraordinară și astăzi, tot așa cum Milan Kundera rămâne și acum, la peste 90 de ani, una dintre marile voci literare europene și mondiale. Kundera rămâne unul dintre scriitorii mei preferați (mai ales prin „Insuportabila ușurătate a ființei”), și nu neapărat pentru inteligența reflexivă de care dă dovadă în romane, ci mai degrabă pentru intuițiile lui ieșite din comun în materie de cunoaștere umană, de tipologie umană, de situații familiale și sociale, într-un cuvânt de explorare a posibilităților umanului. El declară în textele din „Arta romanului” că romancierul nu este istoriograf, psiholog etc., ci pur și simplu un explorator a tot ce înseamnă teritoriu omenesc (posibil).

Puteți citi cronica aici:

https://www.litero-mania.com/cat-cantareste-eul-milan-kundera-despre-arta-romanului/

3. M-a încântat să recitesc – la vremuri noi, desigur, deși niciodată atât de noi – paginile percutante, ironice dar și delicate, semnate de Paul Zarifopol în micul volum eseistic „Din registrul ideilor gingașe” (publicat inițial în 1926). Eseist rafinat, istoric și critic literar cu solidă bază filozofică, Paul Zarifopol a fost – pentru scurtă vreme – și redactorul-șef al „Revistei Fundațiilor Regale” (va fi urmat, printre alții, de Camil Petrescu). Pasionat de Marcel Proust și influențat de bergsonism, stilul eseistului – în crochiurile sale filozofico-sociologice ale contemporaneității – a fost comparat, în egală măsură, cu cel al lui Montaigne (și a avut un spirit afin într-un alt eseist și moralist de mare finețe, Alexandru Paleologu). Eseurile sale reprezintă, pe de o parte, o proză de idei (literare și filozofice) a contemporaneității sale (europene), iar pe de alta, un portret ironic – moral, politic și social – al epocii culturale românești la acea dată.

Puteți citi cronica aici:

https://www.litero-mania.com/viata-omului-cultivat-este-grea-astazi/

4. „Aventurile lui Sherlock Holmes” de Arthur Conan Doyle, reeditată de curând la Editura Litera (în colecția CPT, care amintește de formatul colecției BPT de altădată) – o splendidă carte de atmosferă și un clasic al genului polițist. Gen care și-a păstrat vitalitatea și publicul cititor – în versiunile sale moderne, de roman noir, în secolul XX, căpătând conotații din ce în ce mai sociale și mai critice la adresa statu quo-ului (de la Hammett, Chandler, Jim Thompson la James Ellroy) –, literatura polițistă are un maestru redutabil în Arthur Conan Doyle, creatorul unui personaj de neuitat, detectivul (pe cont propriu) Sherlock Holmes.

Puteți citi cronica aici:

https://www.litero-mania.com/o-toamna-cu-sherlock-holmes/

5. Cunoscutul poet și prozator Daniel Bănulescu a publicat în 2019 un nou roman cu titlu inconfundabil, „N-ai vrea să te trimit în Paradis?” (Editura Paralela 45), care – alături de „Te pup în fund, Conducător Iubit!”, „Diavolul vânează inima ta” și „Cel mai bun roman al tuturor timpurilor” – face parte din „clanul de romane” intitulat „Cea mai frumoasă poveste a lumii”.

Romane ironic-parodice plasate în comunismul ceaușist al anilor ’80, cu un gust aparte pentru limbajul argotic și anecdotica epocii (reciclează cu voluptate bancurile din comunism avându-l ca protagonist pe „iubitul conducător” și nu numai), cărțile lui Daniel Bănulescu nu sunt lipsite de gravitate și de o dimensiune reflexivă atemporală, care are de-a face cu condiția umană în genere, nu numai cu represaliile și persecuțiile dictaturii ceaușiste.

Puteți citi cronica aici:

https://www.litero-mania.com/paradisul-ceresc-si-infernul-lumii-pamantesti/

6. Prozator timișorean de talent, debutat la începutul anilor 2000, autor în special al romanelor „Noapte bună, copii” (Polirom, 2010) și „Disco Titanic” (Polirom, 2016), Radu Pavel Gheo a publicat, în 2020, un excelent volum de proză scurtă, „Un drum cu Ceapă” (subintitulat „clipuri și povești”).

Varietatea tematică și stilistică ne indică un prozator de mare virtuozitate, de fină observație socială, care ne propune tipuri umane surprinse în câteva tușe, mici anecdote, fapte diverse (în notă caragialescă), dialoguri vii, dar și instantanee pur și simplu cinematografice.

Puteți citi cronica aici:

https://www.litero-mania.com/radu-pavel-gheo-clipuri-din-realitatea-cotidiana/

7. În 2019, Cezar Paul-Bădescu a revenit cu o nouă carte, „Frica de umbra mea” (Editura Polirom) – un puternic volum de povestiri autoficționare, legate între ele printr-o temă comună, ba chiar prin mici secvențe discursive la temă: e vorba de tema morții. „Frica de umbra mea” este o carte-colaj (povestiri, dar și texte-citat) pe tema morții, dar și a situațiilor-limită care frizează moartea – povești biografice și subiecte senzaționale derivate din presă –, toate tratate de Cezar Paul-Bădescu la un al doilea nivel, cu detașare și o ironie rece, tot atâtea „stratageme” de a exorciza literar această angoasă atât de specific umană, și de a merge mai departe.

Puteți citi cronica aici:

https://www.litero-mania.com/cea-mai-buna-stratagema-de-a-invinge-frica/

8. Péter Demény, colaboratorul fidel al Literomaniei, a publicat în 2020 prima sa carte în traducere românească, la Editura Curtea Veche: e vorba de microromanul „Splendidul mistreț”, în traducerea lui Kocsis Francisko, apărut inițial în limba maghiară, în 2017. Cartea surprinde prin alegerea vocii narativ-confesive, o voce feminină, intimă și pasională, pusă în scenă de un autor bărbat. Avem, așadar, de a face cu o confesiune feminină foarte puternică, plasată într-un cadru romanesc ce se învecinează cu poezia, dar și cu textul dramatic (cu monologul dramatic), genuri pe care autorul le cunoaște foarte bine.

Puteți citi cronica aici:

https://www.litero-mania.com/splendidul-mistret-romanul-unei-revolte-feminine/

9. În 1984, Françoise Sagan a publicat un mic și fermecător volum memorialistic în care așterne pe hârtie amintirile sale cele mai frumoase legate de oamenii (celebri, de altfel) pe care i-a îndrăgit: „Avec mon meilleur souvenir” (Gallimard, 1984, reeditat în 1985, chiar anul morții actorului Orson Welles), apărut și în românește cu titlul „Cele mai frumoase amintiri” (Nemira, 2009, traducere de Ion Doru Brana). M-am oprit aici asupra paginilor dedicate celebrului actor american Orson Welles, pe care le-am citit în paralel cu filmele sale, revăzute în pandemie. Are și pandemia măcar acest avantaj: plonjarea într-un timp aparte, și o răbdare (atenție) aparte, pe care unii dintre noi le cunosc, probabil, din studenție: timpul acela extras din durata cotidiană, ținând mai degrabă de un trecut cultural, și răbdarea de a (re)vedea filme vechi și clasici ai genurilor, fie că e vorba de cinematografie sau de literatură.

Puteți citi cronica aici:

https://www.litero-mania.com/francoise-sagan-si-orson-welles/

10. În cel mai recent roman al său, „Serotonină” (2019, Humanitas Fiction, traducere din franceză de Daniel Nicolescu), Michel Houellebecq atacă un alt subiect de actualitate, depresia omului modern, imposibilitatea lui de a (mai) găsi un sens al existenței într-o societate consumeristă, lipsită de coeziune socială, care tinde să transforme individul într-un simplu mecanism. În acest an pandemic – pe care nici măcar flerul lui Houellebecq nu l-a putut anticipa! – depresia ne pândește mai mult decât oricând, închiși fiind (cel mai adesea) între cei patru pereți ai izolării. Romanul lui Houellebecq, de un neașteptat umor, poate fi, până la urmă, o formă de exorcizare a demonului singurătății.

Puteți citi cronica aici:

https://www.litero-mania.com/serotonina-michel-houellebecq/

Sumar Literomania nr. 186

Susține Literomania

libris.ro

Despre autor

Adina Dinițoiu

Critic literar, jurnalist cultural și traducător din franceză, redactor la „Observator cultural”. Colaborează/a colaborat cu cronică literară la „Dilema veche”, „Dilemateca”, „România literară”, „Radio Romania Cultural”, „Bookaholic” etc. Este autoarea cărților „Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții”, Editura Tracus Arte, 2011, şi „Scriitori francezi la Bucureşti (interviuri)”, Editura Vremea, 2014. În 2019, a coordonat, alături de Raul Popescu, volumul „Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă” (Editura Paralela 45, 2019). A tradus din franceză: „Opiul intelectualilor” de Raymond Aron (Editura Curtea Veche, 2007), „Antimodernii. De la Joseph de Maistre la Roland Barthes” de Antoine Compagnon (Editura Art, 2008, în colaborare cu Irina Mavrodin), „Sentimentul de impostură” de Belinda Cannone (Editura Art, 2009), „Patul răvăşit” de Françoise Sagan (Editura Art, 2012), „Ţara aceasta care-ţi seamănă” de Tobie Nathan (Editura Ibu Publishing, 2016, în colaborare cu Jianca Ştefan), „Un anume domn Piekielny” de François-Henri Désérable (Humanitas Fiction, 2018). Textele sale pot fi găsite și pe blogul personal: http://adinadinitoiu.blogspot.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: