Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:
- prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
- numele autorului să fie indicat la începutul textului;
- documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
- nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
- autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.
Spor la scris!
Freudian Porn
Alexandra Sonu
Dimineața, în timp ce mă spăl pe dinți, mă întreb ce înseamnă atunci când visezi că l-ai ucis pe Papă și că te ascunzi de poliție și de Dumnezeu în pădure, alergam dezbrăcată, plină de sânge, încălțată doar cu niște adidași roz cu luminițe pe talpă, și mă spălam de sânge într-un iaz luminat din adâncuri, ca ăla din munți despre care se zice că e blestemat de vrăjitoare. Caut cartea despre semnificațiile viselor cu disperare, de parcă elucidarea freudiană a nonsensului ăstuia m-ar ajuta cu ceva. Mă ține ocupată. Dar imaginile din visul meu sunt ca niște fragmente de sticlă. Gândul ăsta mă trimite iar în timp, când ți-am spus că nu ne mai potrivim, ne-am spart și ne-am împrăștiat pe jos. Noaptea stau și mă gândesc cum oamenii își fac case din alți oameni, după care le dau foc cu ei înșiși înăuntru, să se aleagă praful de iubiri și de prietenii și de conexiunile alea la limită, alea care ți se urcă în patru labe pe umeri și îți taie respirația cu ghearele lor înfipte adânc în pielea fină, alea care nu sunt nici una, nici alta, dar ți se agață de glezne și le târăști după tine pe străzi, și apoi te așteaptă, cuminți, lângă pat, când te trezești dimineața. Iubirile alea care nu sunt de fapt iubiri, sau poate sunt, care atunci când te așezi pe scaun, sau când te urci înapoi în pat, sau când îți fumezi țigara sau cobori la metrou, sau când te simți în sfârșit liberă și îți spui că poți să îi ștergi numărul din telefon, sau că ești bine, te prind iar de gât și te trag înspre ele, și îți șoptesc că ești o mincinoasă, că nu ai uitat cum e să-ți treci mâna prin părul lor și că gândul că te-au folosit sfâșie carnea de pe tine ca un lup.
Pun mâna pe telefon, vreau să te întreb dacă și tu simți ce simt eu acum, vreau să-mi spui de câte ori ai început un mesaj și apoi l-ai șters, de câte ori te-ai întors în pat cu spatele la ea ca să-ți verifici telefonul, de câte ori ai mințit-o că nu, nu te gândești la nimic. Eu sunt curva care ți-a distrus relația. Ultima oară când am fost la tine, m-ai adus cu mașina acasă și mi-ai spus că tu iubești ce avem noi, dar ai lăsat un dar suspendat între noi în mașină, sunt curioasă dacă încă se mai agață de bord, sau dacă m-a însoțit până acasă, și se ascunde acum sub patul meu, și e motivul pentru care am coșmaruri, că te întorci la mine dar. Dar nu mă iubești pe mine, dar iubești să mă fuți dar te simți vinovat, ai folosit cuvântul murdar, pentru că ultima dată cineva te aștepta la masă cu sarmalele în farfurie și tu erai ocupat cu dezbrăcarea mea. Eu sunt curva aia care ți-a distrus relația. Te vreau mereu te vreau mereu te vreau mereu, mi-ai zis asta și după m-ai abandonat. Mă gândesc obsesiv la asta, îmi rumeg creierii încercând să definesc ce înseamnă mereu, gen mereu mereu, orice ar fi, mereu toată viața, mereu chiar și când ești cu altcineva, sau mereu când ești excitat și eu ofer puțin mai mult decât un porno de mâna a doua dat pe TV1000 după unu noaptea. Închid ochii și respir, nu ai mințit nu ai mințit nu ai mințit, doar că nu a fost să fie, ce e mai nasol, că te-ai oprit din a mă iubi sau că nu ai început vreodată.
Cartea mea despre vise e plină de praf, atunci când am primit-o țin minte că m-a fascinat groaznic, dormeam cu ea pe noptieră și devenise un fel de „Biblie” personală, dar după o vreme am uitat cu totul de ea. Dau paginile ca turbată, stau goală pe podea, mă uit pentru o secundă în oglindă, sperând că arăt mișto, dar mi se pare că sunt cam grasă, rubensiană, dragă, scutur din cap, lasă tu astea, revin la carte, parcă acum o descopăr cu ochi mai puțin cretini ca la 13 ani, eu în visul meu eram plină de sânge, și alergam ca disperata, mă ascundeam, citesc și acum mi se pare totul clar. Sunt rănită și goală, așa m-ai avut tu mereu, rănită și goală, am făcut din tine propriul meu pater, ce ironic, alergam la tine ca la confesiune, plină de păcate de care așteptam să fiu absolvită, dar, în schimb, am devenit curva care te-a distrus. Asta o să rămân mereu, e în regulă, genul ăsta de femei nu se uită niciodată, mă ridic de pe jos că mi-a amorțit un picior, merg să-mi fac un duș și îmi propun să uit de cartea mea cu vise pentru încă 14 ani.
Alexandra Sonu s-a născut în București, dar din 2014 locuiește în Anglia, unde inițial a plecat pentru studii și apoi a rămas pentru viață. A absolvit Facultatea de Studii în Umanism, secția
Criminologie și Psihologie, și apoi un Master în același domeniu, timp în care a lucrat ca bibliotecară la biblioteca facultății. Iubirea pentru cărți și literatură a împins-o până în Winchester, unde a lucrat ca bibliotecară pentru doi ani și a activat ca editor pentru „Alfred Journal”. Scrie proză scurtă de câțiva ani, iar majoritatea prozelor sale au fost publicate în Literomania, dar și în „Nume de cod: Flash Fiction. Antologie Literomania de proză scurtă” (Editura Paralela 45, 2019).
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu