Flash fiction stories – ianuarie 2024: „Și viața, și moartea…” de Mariana Dobrică

Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:

prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
numele autorului să fie indicat la începutul textului;
documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.

Spor la scris!

Și viața, și moartea…

Mariana Dobrică

„Crăciun fericit!” (simplu, pur și simplu)
„Crăciun fericit!” + o inimioară
„Crăciun fericit!” + trei inimioare
„Crăciun fericit!” + sarmale
„Crăciun fericit!” + crenguțe de brad
„Crăciun fericit!” + stele și steluțe
„Crăciun fericit!” + Maria în iesle
„Crăciun fericit!” (cu diacritice)
„Craciun fericit!” (fără diacritice)
„Crăciun fericit!” + sarmale
„Crăciun fericit!” + cozonac
„Crăciun fericit!” + pisici
„Crăciun fericit! + pahare cu vin
Urările de sărbători de pe Facebook, de fapt festivalul de urări, sincere, ipocrite sau convenționale, pseudo/fericire la cote maxime etc.
Nina terminase de înfășurat sarmalele, le pusese la fiert, luase o pauză de o țigară și se uita puțin pe Facebook, dădea cu conștiinciozitate like-uri și inimioare, la televizorul rămas deschis în dormitor se auzeau colinde, Victor plecase să cumpere niște vin…
„Crăciun fericit!” + un câine cu o privire buimacă
„Crăciun fericit!” + fructe de mare
„Crăciun fericit!” + „binecuvântat”
„Crăciun fericit!” + platouri cu șuncă și cârnați
„Adio, viață. Adio, dragostea mea! Adio, prieteni! Vă aștept printre îngeri!”
Ce??????????
„Adio, viață. Adio, dragostea mea! Adio, prieteni! Vă aștept printre îngeri!”
Ce-i asta, ce naiba e asta? Mai lasă-mă, soro, cu glumița asta macabră, când toată lumea râde, cântă și dansează, e ocupată cu sarmalele și fericirea; acum ți-ai găsit să faci glume proaste?
„Crăciun fericit!” + tricolorul
„Crăciun fericit!” + iarna pe uliță și mais où sont les neiges d’antan?
„Crăciun fericit!” + portocale
„Crăciun fericit!” + „Darul lui Moș Crăciun”
Totuși, „Adio, viață. Adio, dragostea mea! Adio, prieteni! Vă aștept printre îngeri!”
Totuși…
Ce era asta?
Bilet de sinucigașă? Așa, pe Facebook?
Nina privea nedumerită fotografia acelei doamne bine care scrisese „Adio, viață.”, care zâmbea șăgalnic printre norișori albi pe fond albastru.
Era poetă…
Poate așa se explică postarea, se gândi Nina, că poeții ăștia sunt cam țicniți, îi apucau așa tristețea și gândurile sinucigașe când ți-e lumea mai dragă.
Numai că are să și-o fure, și încă rău, cum pățiseră și alții care vorbiseră sau scriseseră despre subiectul ăsta atât de sensibil, parcă lumea nu mai avea voie să fie depresivă, tristă, bolnavă, trebuia în mod obligatoriu să fie fericită.
Comentarii:
„Să ai drum lin printre îngeri, poetă minunată!”
„Să-ți fie somnul lin!”
„Să le citești îngerilor, draga mea!”
„Mi-e deja dor de tine!”
„Draga mea, de ce ești așa grăbită să pleci?”
„Lumea rămâne tot mai săracă fără tine.”
„Regret nespus, poetă cu suflet de poezie!”
„Deschise să fie vămile văzduhului spre Tatăl Sfânt!”
„Condoleanțe!”
„Fie-ți cerul ușor, suflet pur…Deschide-l cu lumina zâmbetul tău minunat!”
„Condoleanțe!”
„Fie ca versul tău duios și lin să se înveșnicească atât în cer, cât și pe pământ!”
„Regrete eterne!”
„Crăciun fericit, draga mea!” (???)
„Dumnezeu să aibă în pază sufletul dumneavoastră bun.”
„Ne-ai făcut diminețile frumoase cu poeziile tale, ne-ai înveselit în tabere cu zâmbetul tău și acum ai plecat să spui poeziile tale și îngerilor.”
„Vei lumina mereu sufletele noastre și vom rămâne veșnic recunoscători pentru poezia cu care ne-ai răsfățat!”
„Lumină lină și albastră asemenea ochilor tăi să-ți fie eternitatea, draga mea.”
„Condoleanțe!”
„Condoleanțe!” scrie și Nina, cu amărăciune, înțelegând ce se întâmplase de fapt și amintindu-și că văzuse, tot pe Facebook, desigur, în urmă cu câteva luni, o postare a poetei cu o boală în fază terminală, sau cam așa ceva, îi scrisese atunci „Sănătate!” și trecuse mai departe.
Primește un like pe condoleanțele alea, aproape instantaneu, și un răspuns:
„Mulțumesc!”
Ce „Mulțumesc!”???
Se aude ușa, intră Victor, vesel, luase vin, îi luase și înghețată, dar nu orice fel de înghețată, ci de-aia cu fistic, cum îi place ei, de-aia întârziase atât, nu găsea înghețată cu fistic și stătuse la o coadă…
O întreabă dacă sunt gata sarmalele, îi spune că încă nu, mai durează ceva, ea făcuse o pauză de o țigară și vorbea cu morții pe Facebook.

Mariana Dobrică este absolventă a Facultății de Litere, Universitatea din Craiova. A obținut diverse premii și mențiuni în cadrul unor concursuri literare: Festivalul Național de Literatură „Marin Preda”, Concursul Național de Proză „Alexandru Odobescu”, Festivalul Național de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia”, Festivalul Național de Proză „Mihail Sadoveanu”. A publicat proză scurtă în revistele „Argeș”, „Caligraf”, „Fereastra”, „Literomania”, „Mozaicul”, „Prăvălia culturală”. A fost inclusă în „Nume de cod: Flash Fiction. Antologie Literomania de proză scurtă” (coordonatori: Adina Dinițoiu, Raul Popescu, Editura Paralela 45, 2019). Ca urmare a câștigării Concursului Național de Poezie „Constantin Nisipeanu”, Craiova, 2021, i s-a publicat volumul „Poetice” (Editura Aius, Craiova 2022).