Dorica Boltașu: „Am obiceiul de a citi în paralel două sau trei cărți”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ scriitori români contemporani, anchetă inspirată de cea pe care „The Guardian” a găzduit-o până în 2021, numită „Books that made me”, care, la rândul ei, a fost inspirată probabil de ancheta apărută inițial în „The New York Times Book Review”, în 1984. În acest număr, a răspuns pentru cititorii Literomaniei scriitoarea Dorica Boltașu. (Literomania)

1. Ce citiți în aceste zile?

Am obiceiul de a citi în paralel două sau trei cărți, așa se întâmplă și acum: jurnalul Anei Blandiana din ultimul an de comunism, intitulat „Mai-mult-ca-trecutul”, apoi romanul suprinzător al lui Iulian Tănase, „Teoria fricii” și, de asemenea, subliniez fragmente dintr-o carte de teorie numită „Hegemonia în câmpul artei” de Oliver Marchart. Evident, ca noi toți, citesc zilnic diverse fragmente și articole online, uneori în funcție de hazard.

2. Care este cartea care v-a schimbat viața?

Greu să spun că o carte mi-a schimbat viața, mai degrabă întâlnirile cu oamenii m-au făcut să apuc pe un drum sau pe altul, să ajung la un liman sau să mă trezesc într-o fundătură. Dar, dacă mă gândesc doar la destinul meu, aș putea glumi pe jumătate spunând că Abecedarul. Dacă m-aș referi la o semnificație simbolică, aș spune că rugăciunea.

3. Care este cartea care v-a influențat cel mai mult?

Am avut în fiecare perioadă cărți sau texte care m-au influențat: poeziile lui George Coșbuc („El Zorab”, „Trei, Doamne, și toți trei!”) pe care le învățasem de la bunicul înainte de a merge la școală, apoi „Aventurile lui Tom Sawyer și Huckleberry Finn” de Mark Twain – nu știu de ce, cred că lumea aceea exotică mi-a creat în anii ’80 o fascinație față de Mississispi pe care o am și acum –, apoi, la final de gimnaziu, „O mie și una de nopți”, apoi „Jane Eyre” de Charlotte Bronte și „Bel-Ami” de Guy de Maupassant. În liceu am descoperit câteva cărți esențiale pentru mine: „Antigona”, tragedia lui Sofocle, apoi cărțile lui Cioran și Eliade, critica literară (Nicolae Manolescu, da), poezia în general și cartea care mi-a adus o revelație, „Jurnalul fericirii” de N. Steihardt. Apoi lecturile s-au tot diversificat, cele mai importante fiind cele care m-au învățat deconstrucția: Derrida, Deleuze, Foucault.

4. Numiți cartea (sau cărțile) pe care nu ați reușit s-o (să le) terminați de citit.

Ar fi prea multe, de la un timp cel puțin, dar trecerea anilor ne face un pic mai egoiști și mai severi în selecție.

5. Numiți cartea pe care o dăruiți cel mai des.

Așa, fiindcă e adevărat, de anul trecut tot dăruiesc cartea mea de proză scurtă, „Într-o dimineață, devreme”. Dăruiesc însă diverse cărți, cu varii ocazii, mai ales între prietene.

6. Care dintre cărțile secolului al XX-lea vi se par supraevaluate?

Greu de spus, fiecare carte are publicul ei, mic sau mare. Dar cred că au fost supraevaluate, de exemplu, cele din Noul Roman Francez. La noi, ca să dau un nume, mi se pare supraevaluat Sadoveanu, să zicem.

7. Care dintre cărțile din literatura secolului al XX-lea vi se par subevaluate?

Consider că sunt subevaluate toate cărțile scrise de femei.

8. Numiți o carte pe care v-ați fi dorit s-o scrieți.

În 1669 au apărut cele mai frumoase și profunde scrisori de dragoste pe care le-am citit vreodată, atribuite unei călugărițe pe nume Mariana și cunoscute drept „Lettres portugaises”.

9. Care este cartea pe care ați recitit-o cel mai des?

Nu știu să răspund. Recitesc mai mult din obligație (școlară), dar, așa, ca pandant, mă pot uita în neștire la ecranizările după romanele scrise de Agatha Christie și la serii polițiste similare.

DORICA BOLTAȘU a absolvit Facultatea de Litere a Universității București (2000), Secţia română–franceză, masteratul în teoria literaturii al aceleiași facultăți și este doctor în filologie din 2009. Este autoarea unei cărți de teorie și critică literară, „Limite și libertate: Radicalism și reconstrucție în hemeneutica secolului XX” (Niculescu, 2014), nominalizată la Premiile revistei „Observator cultural”. A coordonat antologia „Prof de română: Confesiuni și pretexte” (Casa de pariuri literare, 2019), a publicat articole în antologiile „Manolescu 70” (Paralela 45, 2009), „O istorie a traducerilor în limba română din secolul al XX-lea” (vol. I, Editura Academiei Române, 2021), „Panorama postcomunismului” (Polirom, 2022), eseu și proză în antologia „Literatura la feminin” (Seneca, 2021). În 2023, a publicat la Editura Humanitas volumul de povestiri „Într-o dimineață, devreme”. A publicat articole și eseuri în revistele „Observator cultural”, „Cultura”, „Cuvântul”, „Euresis”, „Dilema veche” şi pe litero-mania.com.