Despre natura piezișă a testelor

Trei flăcăi olteni umblau prin lume cu coasele în spinare și dădură odată peste niște fân pe un câmp. Cel mai năzdrăvan dintre ei, Roman Năzdrăvan pe numele lui, le propuse celorlați să-și încerce coasele. Nu se întrebă niciunul al cui este pământul sau dacă e al cuiva și de aici tot necazul. Era al unui zmeu. În fond, forțele astea ale binelui care caută răul prin lume ca să-l răpună, fără să-și pună problema proprietății, sunt stranii. Lucru pentru care Emilian, un băiat foarte inteligent, dar la vârsta aceea tulbure pe care cu timpul o uităm mai toți, a ratat teza de română. De fapt, dacă ne gândim mai bine, vârstele nu sunt nicicum, lumea este tulbure. Cum adică să-și încerce coasele? Voiau să le probeze ascuțișul? Se pregăteau de luptă? Păi, așa te pregătești, punând la pământ munca altuia?! Dacă nu apărea zmeul, fânul cosit hrănea animalele cine știe cui sau zăcea acolo în soare până se usca. Îl băteau ploile și vântul, putrezea și iar se usca, se făcea praf și pulbere, se-ntorcea în pământ. Sau nu cumva proprietatea în sine este un rău în lumea asta a basmului? Iată un exercițiu bun de un test Pisa cu care-i tot amenință doamna. Nu le-a dat până acum așa ceva, dar viitorul nu e atât de departe, cum cred unii.

Cei trei flăcăi olteni se bucură de o libertate pe care el nu o are. Umblă de capul lor. Șmecherul are un fluier fermecat, e suficient să se apuce de cântat ca să-i sară în ajutor niște păsări măiestre. Pe el nu-l ajută nimeni… Scriu toți ca apucații. N-a văzut niciodată un câmp cu fân, nici în filme, deși e posibil să fi văzut, dar n-a știut că e fân și nici nu și-a pus problema. Și nici nu se mai gândește la fân, n-are nevoie de el, o plantă, gen, sigur verde. Trebuie să rezume textul și să-l comenteze, e suficient să vorbească despre cei trei flăcăi, despre coasele lor, nici coase n-a văzut, dar e clar ce sunt, de parcă zmei a văzut, n-a trăit el la țară, dar nici într-o lume postatomică, ciudat e că ar fi preferat, totuși, un text despre sfârșitul lumii, niște benzi desenate ar fi fost beton cu oltenii ăștia. Cum pleacă ei în lume cu coasele în spinare… Îi vede înalți, masivi, cu câte-o pușcă cu lunetă în spate. Sau cu câte o sabie ninja. Cauți sabie ninja arma? Alege din oferta eMag.ro. Armele lui preferate. Dacă ar avea de ales între una și alta, i-ar fi greu. Sabia e tăioasă, directă, scoate mațele din tine. Pușca cu lunetă e mai romantică. Cocoțați pe acoperișul unei clădiri cu mai multe etaje, frații ar fi doborât răul de la o distanță confortabilă. N-ar fi știut nimeni cine a tras. Ar fi preferat să scrie un eseu despre singurătatea justițiarului. Ce singurătate? Aștia sunt veseli nonstop. Nu merge cu pușca, trebuie să umbli singur, nu cu familia. Nici masca lui Joker nu li se potrivește. Maeștri la păcălit. Până la urmă, îl înșală pe zmeu și scapă de moarte.

Tot gândindu-se la una și la alta, Emilian a uitat să scrie. Uită mereu că n-ai timp să te gândești când dai o lucrare. Ca să nu dea foaia albă, a conceput în grabă în ultimul minut două fraze. Trei frați merg să coasă o câmpie, apoi sunt întâmpinați de un zmeu rău, cel care stăpânea acea câmpie. Pentru a fi iertați, trebuie să coasă și să tot coasă, zi de vară până-n seară…