Flash fiction stories – noiembrie 2023: „Genevieve” de Emanuel Pope

Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:

prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
numele autorului să fie indicat la începutul textului;
documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.

Spor la scris!

Genevieve

Emanuel Pope

cameleonilor cu pielea roşie pe dinăuntru

„…La auzul cuvintelor, Genevieve* icni şi capul îi alunecă mult pe spate, într-o postură nefirească precum o minge de paie. Scoase un ţipăt ascuţit şi cristalele celor o mie şi o sută de candelabre de sub cupola imensei boltiri de piatră scânciră cu glas de copil. Începu să se clatine. La început uşor, abia perceptibil, apoi din ce în ce mai puternic, ca purtată frenetic de ritmul ascuns al unei partituri de swing neauzite. Vitraliile zăngăniră înfiorător şi plumbii lor ţâşniră în aer. Legendele lumii admirate de-a lungul atâtor veacuri se risipiră sfărâmându-se cu zgomot de granitul rece al sălii. Pricepură prea târziu. De la înălţimea-i statuară, scăzând sub propria-i greutate precum nisipul dintr-o clepsidră, Genevieve se prăbuşi. Un val uriaş de cerneală izbucni din inima ei rănită, împroşcându-i pe toţi cei aflaţi de faţă. Mulţimea îşi feri chipul de scârbă.

Murea sub privirile lor şi în sala tronului coborî atunci, îndurerată, tăcută, Luna. În locul acela în care atâtea generaţii de oameni cunoscuseră numai veselia şi cântecul, acum se aşternu răcoarea morţii şi a singurătăţii. Amuţiră.

La picioarele lor sta inert tot ce iubiseră şi veneraseră mai mult. Blestemaţi erau şi blestemaţi vor fi în veci. Ştiau că Pruncul Omului va tresări de-acum speriat în somn şi că mamele tuturor pruncilor vor trebui să desfacă scoici cu descântece pomenind de această zi pentru a risipi din preajma casei duhurile rele slobozite pe pământ. Ştiau că nimeni nu le va mai purta numele, iar în serile cu lună plină, cei mai puternici tineri din clan vor dansa pe jăratic cu tălpile goale jurând răzbunare… dincolo de tărâmul oricărei vieţi. Şi cum să nu vrei să mori, dar şi cum să poţi trăi de vreme ce şi sufletul le va fi etern hărţuit şi fără pavăză. Vai! Vai mie! se căina disperat fiecare, cu sufletul încovoiat de povara ruşinii… Vai nouă! murmurau ei sărutând printre lacrimi cioburile risipite de sticlă…

(aici lipseşte o parte din text!)

…ei toţi, care odată au fost mândri de numele lor şi care apoi au îmbrăcat neamul în zeghea umilinţei fără măsură.”

…mai mult nu conţinea acel pergament. Aşa l-am găsit. O mână neştiută smulsese din textura lui o bucată, exact din locul de unde începea lungul şir de nume, numele celor sub privirile cărora căzuse răpusă Frumuseţea Lumii.

Moarte fără odihnă lor dincolo de viaţa veşnică şi siluitorului de text!

* Genevieve: sfântă protectoare a oraşului Paris, care prin curaj şi rugăciune a salvat citadela de pustiirile barbarilor conduşi de hunul Attila.