Rumbi se agită. Comanda de Lego va parcurge un drum lung până să ajungă la el. Acel Spiderman mult căutat nu se mai găsește decât în Slovenia, într-un depozit de jucării. De data asta, treaba nu s-a putut rezolva într-o zi, cu emag genius.
Rumbi nu are răbdare. În dicționarul lui, acest cuvânt nu există. A trecut un minut de când am plasat comanda online, iar el se întreabă când sosește Spiderman. După masa de seară, va urma aceeași întrebare. Și după duș, și la sculare, și când plecăm spre grădiniță, și la prânz. Când vine Spiderman ? Și de ce îi ia atât de mult timp să ajungă acasă, în sectorul 5 din București?
Totul începe cu vestitul Domn Ciocănel. El va deschide dimineața computerul său de la sediul magazinului din Slovenia. Domnul Ciocănel lucrează de mult timp acolo, e pasionat de lego, are o întreagă colecție de figurine acasă și nu are plăcere mai mare pe lumea asta decât să expedieze zilnic peste tot prin Europa colete de lego, piese rare din colecții care nu se mai găsesc în stocul celor mai multe dintre magazine. Domnul Ciocănel preia comanda lui Rumbi. Da, acest Spiderman se mai află încă în depozitul său. Mai sunt doar două exemplare. Destinatarul din România s-a orientat bine. E o piesă rară. Acum e momentul să îl pună la treabă pe Domnul Piuliță, un leneș și jumătate. Toată ziulica nu face decât să sforăie prin depozit, ascuns după cutiile imense de Lego Star Wars și Harry Potter. I se spune Piuliță pentru că se învârte de colo-colo fără rost. Ba pardon. Are un rost. Atunci când i se încredințează importanta misiune de a aduce din depozit o nouă comandă. Piuliță transpiră tot când se prezintă în fața Domnului Ciocănel. Cutia cu Spiderman e neatinsă, o voi împacheta degrabă pentru expediere. Așa să faci, fără întârziere, copiii nu pot aștepta prea mult, e știut!
Piuliță o zbughește din biroul domnului Director Ciocănel și pune mâna pe telefon. Alo, Domnule Foarte Chipeș, e gata tirul de plecare? Avem de livrat un Spiderman în România!
Domnul Foarte Chipeș e șofer de tir. Oglinda lui retrovizoare e cea mai norocoasă. Ea îl privește zilnic cum accelerează, frânează, oprește și demarează, sute și mii de kilometri, spulberând granițele țărilor cu frumusețea sa. Când s-a angajat la compania de tiruri, era trecută drept condiție generală: obligatoriu șoferul să fie chipeș! Permisul de tir poate lipsi. A fost angajat pe loc. Era evident că cei care livrează piese, figurine și pachete de lego trebuie să se ridice la înălțimea comenzilor pe care le împart. Adică să fie frumoși precum o jucărie lego.
Domnul Foarte Chipeș a plecat din Slovenia și nu s-a mai oprit până la București. De fapt, s-a oprit în Ungaria, preț de cinci minute, să potrivească oglinda retrovizoare și să se asigure că încă era… foarte chipeș. Nu de alta, dar îi era teamă să nu își piardă prețiosul post!
Odată ajuns în București, treaba e simplă. Domnul Foarte Chipeș se întâlnește cu colegul lui mai tânăr și mai lipsit de experiență, Domnul Chipeș. Acesta este, după cum vedeți, doar chipeș, nicidecum foarte chipeș, pentru asta îți trebuie ani mulți de condus și împărțit lego copiilor nerăbdători. Totuși, Domnul Chipeș are și el un avantaj. Cunoaște străzile din București ca pe sine însuși. Nicio adresă nu îi e străină. Niciun semafor nu îl oprește. Nicio ploaie nu îl împiedică să ajungă în doi timpi și trei mișcări (eh, uneori patru mișcări) la copiii care așteaptă cu sufletul la gură pachetele cu lego.
Numai că, de ceva vreme, Domnul Chipeș e îndrăgostit. Dar pentru că nu își poate lăsa mașina și comenzile, e nevoit să își ia iubita cu el la livrări. Și azi, când trebuie să ajungă în sectorul 5, București, iubita îl însoțește pe Domnul Chipeș. Ei îi place să oprească la toate benzinăriile și să își cumpere ciocolată și chipsuri. Ce dacă nu sunt sănătoase deloc? Viața e scurtă, iar Domnul Chipeș îi face toate poftele. Uite încă o benzinărie, să ne oprim și aici! Iubita coboară, intră în benzinărie. Domnul Chipeș o așteaptă, o așteaptă și o tot așteaptă, dar iubita nu mai vine. Ea s-a hotărât să rămână vânzătoare acolo, pentru că poate mânca oricând dorește ciocolată și chipsuri.
Domnul Chipeș e furios, dar nu are ce-i face, dragoste cu de-a sila nu se poate. El demarează în trombă și pornește direct spre sectorul 5, București. Dacă dragoste nu e, lego livrat sigur e!
Soneria țârâie. Spiderman, bine ai venit!
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu