Un fluture de noapte ce foșnește.
O briză ușoară.
O perdea ce se unduiește
În dreptul unui geam uitat deschis de mulți ani.
L-ai lăsat așa și-ai plecat.
Nu l-am mai închis de atunci
Știind că amprentele tale încă mai sunt pe mâner.
N-am vrut să le șterg cu atingerea mea.
N-am mai apucat să-ți spun scuze.
Eram tânăr și ardeam pe dinăuntru
Și nu puteam respira.
N-am putut niciodată să-mi controlez inima.
Senzația care provoacă greața.
Nici dezamăgirea, nici frica, nici furia.
N-am știut niciodată ce-i dragostea.
E singura emoție de care nu sunt niciodată sigur.
Cât e afecțiune, cât e dorință?
Cât e doar nevoia de a nu fi singur
Într-o cameră, pe un pat.
Cât e doar instinct de a proteja și a fi protejat?
Dragostea e ceva ce inventăm pentru a nu mai fi triști
Un energizant cu taurină
Care electrocutează cordul cu lumină.
Care ne face praf inima.
Dar avem nevoie de el pentru a înfrunta lumea,
Pentru a rezista.
O eoliană înțepenită în mijlocul unui câmp cenușiu
O dansatoare havaiană cu baterie solară
Abandonată într-un sertar într-o vară.
Dragostea e ultima gură de cola
Pe care n-o bei ca să nu rămâi fără.
O perdea albă clătinată de vânt.
Șiroaiele de ploaie ce se scurg pe parchet,
Pasta ta de dinți uitată la mine în baie,
Sticluța de parfum pe care o ții bibelou,
Un baton de cereale din care-ai mușcat,
L-ai aruncat.
Dar îți păstrează perfect amprenta dentară.
Mai știi toate străzile pe care ne-am plimbat
Toate jocurile pe care le-am jucat
Toate cărțile pe care le-am citit
Toate rahaturile pe care ni le-am dorit
Toate filmele pe care le-am văzut
Toate tâmpeniile în care-am crezut
Amandinele pe care le-am împărțit
Camerele jegoase în care-am dormit.
Lucrurile pe care ni le-am scris.
Tremurul din vocile noastre obosite
Care s-au stins.
Un film mut ce rulează repetitiv.
Proiectat din amigdala cerebrală pe retină,
Blocând orice endorfină.
Un fluture de noapte ce foșnește
O perdea ce se unduiește
O spaimă ce se izbește nebunește de coaste
Ca un animal mic și terorizat
Când totul în jur e întuneric și nemișcare
& liniște & paralizie & candoare.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu