O proză scurtă de Diana Radovan

Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este: literomania2017@gmail.com.

În acest număr al Literomaniei, vă propunem o proză scurtă semnată de Diana Radovan.

Dincolo

Diana Radovan

Pe un bărbat bun îl miroși și îl recunoști de îndată ce îl vezi, obișnuia să zică străbunica, pe vremea când insula era plină de bărbați, iar femeile puteau culege și alege, așa cum ai lua o cireașă din cireș. Totul este doar o legendă acum, poveștile străbunicii mele, modul în care am prins cu toții viață.

Balenele uriașe au venit din cealaltă parte a insulei și ne-au luat toți bărbații și băieții, ne-au lăsat doar pe noi, fetele și femeile, în urmă, când eram doar un copil. Ne-am uitat la acest spectacol fascinate, eu și prietenele mele. În fiecare iarnă, mamele noastre ne dădeau globuri rotunde de zăpadă din sticlă, cu bărbați frumos sculptați, dar fragili, prinși înăuntru.

Așa că mă duc la ocean și mă rog zeilor să-mi trimită un bărbat pe care să-l iubesc, un bărbat cu care să zgudui pământul și să trăiesc minunile tuturor lumilor, cu care să fac mulți copii, bebeluși drăguți cu fețe mici și rotunde, băieți și fete deopotrivă, care niciodată nu vor îmbătrâni, nu vor părăsi insula și nu vor muri.

În jurul meu sunt multe alte femei tinere care trec pe lângă mine, mereu în trecere, mereu cu același dor în suflet și în pântec. Cu copiii lor nenăscuți și visele lor tăcute, neatinse, multe necunoscute chiar și pentru ele însele, umblând cu pântecele lor sterpe, incapabile să-și extindă trupurile în alte ființe. Trec unele pe lângă celelalte și uită să zâmbească și să respire noaptea.

Și eu? Eu mă întind pe nisip și las apa să vină să mă spele, să mă poarte și să mă aducă înapoi la mine. Îmi vin în fire în valuri, dar asta e tot ceea ce este, întotdeauna doar eu însămi. Mă ating doar pe mine și mă gândesc, sunt încă aici, carnea mea este încă proaspătă, încă nu îmi cresc arici de mare pe sub piele. Aș putea fi mai rapidă decât un balon cu aer cald! Aș putea fi un pescăruș sau un porumbel! Mă întreb dacă există și alte insule, dincolo de insula mea.

A fost. A fost odată ca niciodată un bărbat, cu ochi mov și o respirație uriașă de vioară. Ne-am atins degetele mâinilor întinse pe părțile opuse ale aceluiași zid de sticlă în zori, când visele se întâlnesc cu merele coapte și viața de zi cu zi și niciunul dintre noi nu putea deosebi oceanul de cer. El mi-a spus că trebuie să părăsească insula într-un balon în acea noapte. Mi-a promis lumea și m-a sărutat de rămas bun. Aveam cincisprezece ani și părul mi se întindea până la picioarele pline de dorință. Dacă părul meu ar fi putut trece de sticlă, l-ar fi apucat de umeri și l-ar fi prins înlăuntrul meu, pentru totdeauna de această parte, nu dincolo.

Așa că atunci când o balenă uriașă a venit la țărm și m-a privit în ochi, am urmat-o. Am luat-o ca pe-un semn. S-a făcut întuneric, un albastru intens ca cerneala, când balena mi-a închis ochii. Interiorul pântecelui meu, sânii mei, nările mele, creierul meu, toate s-au umplut cu ceva mult mai mare decât mine. Mi-am ținut gura larg deschisă și am întrebat oceanul și cerul: aceasta este iubirea adevărată? Este corect? Să fii mort? Să fii în viață?

O variantă mai veche a acestei povestiri a fost publicată anterior în limba engleză de revista „Flash Fiction Magazine” și inclusă ulterior în antologia „Flash Fiction Magazine – Book 3”.

Diana Radovan (n. 1982) este autoarea cărții autobiografice intergeneraționale „Our Voices”, care îmbină poezia cu proza, mitul, magicul și imagistica. Contribuie regulat la LiterNet și din 2004 a publicat multe poezii, povestiri și eseuri personale în română, engleză și germană, multe distinse cu premii și nominalizări, cum ar fi nominalizarea la Best of the Net Award. Pe lângă activitatea literară și multele workshop-uri de scris pe care le conduce, Diana este om de știință ca formare profesională, având un doctorat în chimie biofizică de la TU Dortmund. Trăiește de aproape 20 de ani predominant în Germania, unde petrece mult timp în natură.