Poeme

Cântecel

Di da da diri diri da
Ești ok, Perța, paranoia nu a ucis pe nimeni,
Nici depresia, ești ok,
Di da da diri diri da
Di da da diri diri da
Nu contează prea mult, nu?
Pentru tine contează.
Tu ești prostu satului,
Pentru tine contează orice căcat.
Suferi ca un căcat pentru orice căcat.
Ție ți se pare că oamenii au ceva cu tine.
Tu nu ai nimic cu ei.
Nu e vina ta,
Tu ești doar prost. Îngrămădit.
Hai să cântăm, Perța:
Di da da diri diri da
Di da da diri diri da.
Vezi, nu e așa de greu.
O să poți lucra în continuare ca un sclav și la vârsta ta.
Cineva cu siguranță te va accepta.
Nu îți face griji,
Ești doar un idiot, Perța,
Sunt mulți ca tine,
Nu se pune nici în plus nici în minus.
Tu trebuie să te veselești ca să nu te distrugi de tot.
Dar și dacă te-ai distruge,
Cum ziceam,
Nici în plus, nici în minus,
Dar nu te gândi tu la astea,
Tu trebuie să te veselești,
Hai să cântăm;
Di da da diri diri da
Di da da diri diri da
Uite, așa, parcă e un pic spre plus,
Dar e și foarte mult minus,
Nu avem ce zice.
De asta mai bine să nu zicem,
Să ne gândim doar la plus.
Ai făcut câte ceva în viața ta, Perța,
Constant, așezat, chiar ai făcut,
Nu a contat și nu va conta, nu,
Dar nu asta e important,
Ne gândim la plus,
Important e că ai făcut, da?
Asta e important.
Hai să cântăm, Perța, hai să cântăm:
Di da da diri diri da
Di da da diri diri da.
E bine, vezi, da?
E bine.

Cântecel 2

Oamenii, mai nou, scriu poezioare cool, Perța,
Scriu povestioare pe care le sparg în versuri,
Nu ca tine, un obsedat.
Ce-ai tu de zis? Căcat căcat căcat.
Nu, știm, nu e despre tine,
E despre environment.
Bine că ai adăugat și cuvântul ăsta vocabularului tău.
Era singurul cuvânt care îți lipsea după
Moarte, anxietate, suferință, neîncredere, lașitate.
Environment îți lipsea.

Tu crezi că te citește cineva?
Tu crezi că doare pe cineva la bască de starea ta?
Că poți ocoli conștient alegorii și metafore și îi pasă cuiva?
Că iubita ta
Care doarme
Visează aceleași tentacule de întuneric
Care îți întunecă mintea?

Cântecel 3 (În care Perța vrea să fie poet cool și sparge o povestioară în versuri)

Totul se uită, mi-a zis George pe drum.
Tocmai ieșisem de la ședința de redacție.
Căutam un loc unde să bem niște beri.

Nu prea stăteam grozav cu banii,
adică eu nu aveam mai deloc, iar George avea puțini.
niciun salariu nu era pe măsura titulaturii.

Arizona era goală și deprimantă, Pescarul se închisese de curând.
Am luat-o ușurel, pe lângă zid, spre Emma.
Am stat o vreme pe terasă lungind berile cât de mult se putea.

Dezbăteam filosofia „hodinii”, subiectul preferat al lui George.
Ca să fii de succes, ori genial, trebuie să fii hodinit, zicea George.
Hodinit, George era când își culegea prunele și își făcea jinarsul,
dar apoi ceva îl trăgea înapoi înspre lume.

Se înnoptase și am urcat pe Piezișă.
George a zis hai la mine. Am luat niște bere de stins,
la cămin avea jinars.
Ne-am furișat să nu ne vadă portarul.

Era singurul om pe care îl știam care supraviețuise
după ce mașina i-a fost spulberată de tren la un pasaj.
Mi-a lăsat Dumnezeu zile să finalizez teoria hodinii, a zis.

Am râs.
De politicieni și rectori.
De profesori și jurnaliști.

Apoi i s-au umezit ochii.
Hai să facem o trântă, a zis.
Era vânjos.
Unul dintre cei mai vânjoși oameni pe care îi cunoșteam.

Am făcut trântă.
Nu ne-am dovedit.
Am obosit, a zis,
și am adormit amândoi pe podea,
cu zorii luminându-ne difuz corpurile vlăguite.

Pe la prânz am băut în tăcere Ness și priveam amândoi în podea.
Când să ies a ridicat ușor capul și mi-a zis din nou
totul se uită.