„Societatea de socializare din Medio-Monte”

La rubrica „Mittelstadt”, coordonată de scriitorul Marian Ilea, vă invităm să citiți o cronică a volumului „Societatea de socializare din Medio-Monte [proiect al Uniunii Europene]” de Marian Ilea și Mircea Bochiș, cronică semnată de Tiberiu Alexa, critic și istoric de artă, și publicată inițial în „DirectMM”. (Literomania)

Propunem cititorilor noștri un domeniu editorial mai special, „de nișă” – cartea de artă – și o apariție editorială originală: volumul „Societatea de socializare din Medio-Monte [proiect al Uniunii Europene]”, publicat la editura băimăreană Eurotip de doi creatori de frunte (și cetățeni de onoare) ai orașului Baia Sprie [Medio-Monte] – scriitorul Marian Ilea și artistul plastic Mircea Bochiș.

Este rodul editorial proaspăt al unei mai îndelungate colaborări creative între cei doi „mediomontiști” – desfășurat „în marja” sintetismului cultural „literar-vizual” căruia i se pot revendica rădăcini istorice ce se pierd în negurile vârstei de aur a simbolismului european, cu ale sale sinestezii exersate de Charles Baudelaire în „Florile răului” (1857) și teoretizate de Téodor de Wyzewa (1886) (1) în „Arta wagneriană – pictura”: „Lumea în care trăim, pe care o declarăm a fi reală, este practic o creaţie a sufletului[simţirii] nostru. Gândirea nu poate ieşi în afara ei însăşi; iar lucrurile pe care le consideră în afara ei sunt doar propriile sale idei. A vedea, a auzi înseamnă a crea aparenţe în propria interioritate, creând astfel Viaţa.(…) Însă nocivul obicei de a crea [mereu] aceleaşi lucruri ne-a făcut să pierdem fericita conştientizare a propriei noastre puteri creatoare; am considerat reale visurile cărora le-am dat naştere, precum şi acest sine lăuntric, limitat de obiectele de care depinde şi pe care l-am conceput. (…) Concomitent, fuseserăm sclavii lumii, iar înfăţişarea acestei lumi, de care ne-am legat interesele noastre, a încetat să ne mai ofere plăcere. Iar Viaţa pe care am zămislit-o – creând-o pentru a ne dărui plăcerea de a crea – şi-a pierdut caracterul originar. De aceea este necesar să o recreem; trebuie să construim, dincolo şi deasupra acestei lumi de mizere aparenţe uzuale, lumea sfântă a unei vieţi mai bune: mai bună, căci o putem realiza în mod premeditat, conştienţi că noi o facem. Aceasta este însăşi sarcina Artei. De unde, însă, să ia artistul elementele acestei vieţi superioare? Nu le poate afla altundeva decât în viaţa normală, în ceea ce numim Realitate. Aceasta înseamnă că artistul, precum şi cei cărora el doreşte să le comunice viaţa pe care o creează, nu pot să înalţe în sufletele lor o operă de artă vie, ca rezultat a ceea ce gândirea lor naşte în mod obişnuit, decât dacă ea se înfăţişează pe sine sub aspectul determinărilor prin care aceştia au perceput întotdeauna viaţa. Ceea ce explică, astfel, necesitatea realismului în artă; nu un realism ce transcrie – fără vreo altă finalitate – sterilele aparenţe pe care le credem reale, ci un realism artistic ce smulge aceste aparenţe din falsa realitate a intereselor în care le percepem, pentru a le transporta în realitatea superioară a vieţii dezinteresate. (…) [sublinierile mele – T.A.]” (2) Cele subliniate mai sus îmi par a condensa/concentra reperele și referințele care fundamentează substanța postmodernă a demersului editorial întreprins de ambii autori.

Altminteri, ceea ce ne oferă mediomontiștii noștri este o veritabilă carte bibliofilă, adică de colecție. O carte deopotrivă experiment literar-plastic/vizual (pictural; prin reproducerile color ale pieselor de artă poștală / mail art / letter poem-ele „povocate și colecționate” de Mircea Bochiș) și album de artă.

O „carte obiect” îi spune Mircea Bochiș într-un fel de predoslovenie sui generis, în care prefațează și explicitează atât piesa de teatru scurt a lui Marian Ilea, cât și letter poemele ilustratoare: „Marian Ilea deschide, prin modul de abordare a subiectelor, noi căi pentru piesele de teatru, pentru că elimin tot ce este mișcare fizică pe scenă, permițând doar mișcarea ideilor, asigurând astfel un transfer perfect între mințile celor are sunt în sală. Piesele lui Marian Ilea sunt scurte, nu necesită decoruri, aproape că nu necesită actori, sunt dialoguri între 3 până la 5 personaje, care la început pot să dea impresia unui dialog al absurdului, un dialog care nu are început, cum, de altfel, nu are nici sfârșit (…) Piesa (dialogul) poate să aibă loc la fel de bine pe stradă, în piața de alimente, pe câmp, pe plajă sau oriunde există încă viață pe pământ. Ceea ce aduce nou Marian Ilea ca propunere pentru noile forme de teatru este exact eliminarea acelui consum fizic exacerbat făcut de actori în încercarea inutilă de a te obliga, prin mișcarea scenică și chiar a scenei, să accepți un punct de vedere prestabilit de autor. Marian Ilea nu te obligă la nimic, îți asigură doar un dialog (…). Toate cele enumerate mai sus m-au determinat să coparticip la acest fenomen declanșat de Marian Ilea cu două proiecte culturale care sunt concepute ca o continuare a piesei lui – unul de film experimental care traduce în limbaj video frumusețea dialogului dintre personajele piesei și unul de LETTER POEM, care, de fapt, ilustrează prin limbaj grafic ceea ce Marian Ilea ne propune prin dialog. LETTER POEM-ul nu este altceva decât o banală scrisoare care, prin intervenția artistului asupra ei, devine operă de artă cu caracter de unicat. Am invitat astfel artiști din lumea întreagă să-și aleagă un fragment pe care îl preșuiesc din piesa lui Marian Ilea și să-l scrie direct pe plic, iar apoi să facă o ilustrație a fragmentului tot pe plic (…) Am inversat puțin lucrurile, în sensul că mesajul care de obicei se află în interiorul plicului acum este afară și din secret a devenit public,, făcând astfel ca piesa de teatru să înceapă să fie jucată din momentul în care primul artisti din lume a depus plicul la oficiul poștal, primul spectator fiind oficiantul poștal. Este, evident, una dintre formele de artă contemporană bazată și adaptată la o operă existentă (…) LETTER POEMELE sosite rescriu piesa în limbaj grafic, păstrând textul neschimbat, având, în același timp și rolul de ilustrație – evident, un alt fel de ilustrație decât cele cu care am fost obișnuiți până acum (…)” .

Privind-o din perspectiva explicativă trasată mai sus, cartea bibliofilă publicată acum de mediomontiștii Marian Ilea și Mircea Bochiș îndeplinește și rolul de a finaliza/împlini ciclul creativ al metaproiectului lor literar–vizual „Societatea de socializare din Medio-Monte [proiect al Uniunii Europene]” pe care urmează să îl conserve și tezaurizeze, întru posteritate, pe rafturile bibliotecilor publice unde (este de sperat să ajungă), precum și în bibliotecile private ale viitorilor posesori, cumpărători și lectori.

La final, cuvinte de apreciere pentru calitatea deosebită a execuției tipografice asigurată la tipografia și editura băimăreană EUROTIP, al cărui colectiv binemerită felicitări pentru contribuția majoră la valoarea bibliofilă a publicației.

Note

1. Téodor Wyzewa (1862-1917) a fost polonez din naştere, însă a activat la Paris ca teoretician şi critic de frunte al mişcării simboliste, apropiat al lui Mallarmée. Eseurile sale anticipează dezvoltarea artei abstracte şi a teoriilor formaliste de mai târziu. Printre temele tipic simboliste care se vor repeta [vor deveni remanente] în teoriile moderniste de mai târziu sunt cele potrivit cărora arta este mijlocul de acces către „realitatea mai înaltă [elevată] a unei vieţi dezinteresate” şi, respectiv, credinţa (wagneriană) în posibilitatea fuziunii dintre diversele arte. Publicat sub titlul „L’Art wagnérien – la peinture” în [volumul] „Nos maîtres”, Paris, 1897, pp. 11-26, pe baza unei variante mai timpurii publicate în mai, 1886, în „La revue wagnérienne”, revistă la editarea căreia autorul a colaborat intens.

2. Traducere după Charles Harrison, Paul Wood, Jason Gainer [ed], „Art în Theory 1815–1900. An Anhology of Changing Ideas”, Blackwell Publishers, Oxford – Malden (Mass), p. 231

Marian Ilea, Mircea Bochiș, „Societatea de socializare din Medio-Monte”, Editura EUROTIP, Baia Mare, 2023, 113 p.

Ediție trilingvă, în limbile: română, „Societatea de socializare din Medio-Monte. Piesă de teatru într-un act”, pp. 9-23; engleză: „Medio-Monte’s Socialisation Society. A single act play”. Translated by Alexandru Ilea, pp. 24-39; franceză: „La Société de Socialisation de Medio-Monte. Pièce de théâtre en un act. Traduction du roumain de Dominique Ilea”, pp. 40-56; ilustrații color – reproduceri de lucrări de mail art/letter poems, autori nenominalizați, din portofoliul proiectului omonim, inițial și colecționat de Mircea Bochiș: pp. 10, 13-14, 17-18, 21-22, 25-26, 29-30, 33-34, 37-38, 41-42, 45-46, 49-50, 53-54, 57-111.

Articolul a apărut inițial, într-o formă extinsă, în „DirectMM”, în cadrul rubricii „Cartea de artă”