Singurul meu succes la orele didactice din facultate l-am purtat cu analiza poeziei „Vara” de George Coșbuc, mai ales cu modelul pămînt-poet-cer pe care l-am desenat, profesoarei i-a plăcut mult.
Sînt pînă azi plin de inhibiții cu privire la limba mea română, acordurile gen/număr mă disperă, cred că ar trebui să mă pregătesc abitir la orice curs. Dar „Vara” înseamnă de-atunci pentru mine mult mai mult decît sămănătorism sau mai știu eu ce. De-atunci, îmi pot imagina că nenea Iancu a putut să și discute cu Coșbuc, nu numai să bea niște halbe.
Iar azi dimineață, m-am gîndit la Eminescu: „Nențeles rămîne gîndul/ ce-ți străbate cînturile./ Zboară vecinic, îngînîndu-l/ valurile, vînturile”. Oare e pesimist sau optimist aici? S-ar zice că pesimist, dacă spune că nimeni nu-i înțelege gîndurile. Dar poate e totuși optimist: fără poezii, n-ar fi nici gînduri, care, rămase neînțelese, zboară, dac-ar fi descifrate, ar umbla numai pe pămînt. Poetul e un fel de placă turnantă, ca și la Coșbuc.
Recunosc că, în pofida iubirii mele necondiționate pentru Arghezi, cei doi predecesori sînt mai simpatici din acest punct de vedere. Sigur, trebuie să înveți arta cuvintelor dacă vrei să fii poet – cu toate acestea, poetul este mult mai mult decît un meșteșugar, poate meșteri oricît, dacă nu-l vizitează inspirația.
Poate nu-mi place „Testament” nici pentru că este cumva prea greoi: vorbește despre brazdă și sapă, iar eu îmi desenez imagini interioare mai grațioase despre artă și despre poet. Sigur, fără o asemenea artă poetică, nici psalmii extraordinari ai lui Arghezi n-ar fi atît de telurici și puternici.
Cu cît mă gîndesc mai mult, cu atît ajung la concluzia că nu pot ajunge la o concluzie.
Sumar Literomania nr. 192
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu