abia te strecori
pe strada îngustă cu maşini parcate de-o parte cu tarabe de cealaltă
doar picioarele şi umbra lor de foarfece
răspunzi politicos fiecărui vânzător care te ademeneşte
cum treci aşa aproape razant cu privirile măturând lucrurile expuse
lămâi pe taraba cea mai înaltă până în talie albastră
vânzătorul ia una şi taie o felie când treci prin faţa lui
cum ei rămân în urmă şi susţin
vorbitul de rău
şi toată sila aia a unui mic orăşel care trebuie să trăiască la preţ redus
piaţa o terapie orice pretext de adunare e bun
să ne dizolvăm să ne amestece un ţel comun doar să ne
contopim aneantizăm amortizăm
o textură cu o mulţime de capete de jur împrejur
lumina loveşte cu aceeaşi precizie pe fiecare în creştet
dacă în loc de picioare aş avea palmieri aş mai zice
de ce foşnesc aşa singurul zgomot din univers în momentul ăsta
încă mai scormon să ajung în altă lume
caut un tunel o fantă ascunsă
doar când scriu trupul meu merge în aceeaşi direcţie cu spiritul
la ştiri chiar acum anunţă că o epavă cu comori de pe vremea
romanilor
a fost descoperită în mare
în oraşul meu cunosc mai mulţi cerşetori decât prieteni
pe desktop un ţânţar doar cu lăbuţa ultimă din stânga ridicată
ca degetul mic al preţioaselor pe lângă ceaşca de ivoriu
sigur am o bucăţică de cer în mine altfel de unde acest gust să o
iau în sus
mai lipseşte ceva zice doctoriţa aminteşte-ţi hai aminteşte-ţi
se uită insistent şi
privirea i se loveşte de ochelari curge ca un soare negru
la tv în spatele tipei turmă de hipopotami lenevind
în apă fiecare cu capul pe cel din faţa lui
mai încolo un pui de tigru
pentru prima dată vânează apucă tandru
Din volumul „uite ce e”, Editura Paralela 45, Piteşti, 2017, 56 p.
Scrie un comentariu