Credință
Nu știu cum e cu credința asta:
sari în apă,
te lupți cu valurile,
nu-ți mai simți brațele,
nu-ți mai simți picioarele,
nu te mai simți pe tine însuți,
te temi de vîrtejuri dar te și atrag
și totuși înoți și totuși nu te-nghite nici unul.
Psalm
Am decis să mai rămîn aici,
în praful ăsta lins de soarele auriu,
în noroiul ăsta din care răsar
flori ciudate şi superbe,
mă plimb prin mahalalele astea
pline de crai şi de curve,
prin mirosul ăsta iritant şi incitant,
prin viaţa asta nemaipomenită,
o să zăbovesc, deşi cîteodată aş pleca
fără măcar să mă uit înapoi,
de parcă nu m-ar răni nimic,
de parcă nu m-ar interesa nici praful, nici noroiul,
nici mahalalele şi nici mirosurile,
numai florile, soarele, numai frumosul,
de parcă n-aş privi moartea în ochii ei languroşi,
de parcă nu mi-aş dori să mor şi
nu m-ar îngrozi că mor,
că mor şi eu, n-o să trăiesc o veşnicie,
dar veşnicia nu s-a născut la oraş,
cu atît mai puţin prin mine şi cu mine
care-am fost poate şi miros, şi soare,
şi floare, şi crai, şi curvă,
eu, care mai sînt pînă mai pot să fiu,
eu, care te blestem şi te implor,
vreau să te pipăi, să te mîngîi şi să te lovesc,
vreau totul şi nu mai vreau nimic.
Răspuns
Vreau să te pipăi, dar n-aș urla deloc,
m-aș cuibări în brațele tale atotputernice,
atotiubitoare
care atunci
m-ar iubi numai pe mine.
Ilustraţii de Noémi Eperjesi
Poeme din volumul „valurile libelulei” de Péter Demény, cu ilustraţii de Noémi Eperjesi, Editura Charmides, Bistriţa, 2018
Scrie un comentariu