Anonima

Domnul Comandant al Poliţiei citise în jurul orei douăzeci şi trei „anonima” expediată de la Budapesta. Eugen Csakysetrezi, cu un surâs pe faţă. Cum nu zâmbise niciodată până atunci, muşchii pomeţilor, fără antrenament, l‑au durut. Îşi aminti brusc de mecanismele din lemn pe care le construise în copilărie: trebuia dat la manivelă şi totul prindea să funcţioneze.

De la secţia de poliţie din Herina, Eugen Csaky ajunsese direct la casa domnului Stein. După cinci minute, se plimbau împreună pe străzile Herinei. Stein tremura. Csaky îi recita propoziţii din „Anonimă”.

„N‑am niciun amestec în porcăria asta trimisă la Budapesta, domnule comandant”, îi şoptea Stein cu voce subţire, piţigăiată.

„Plângi, Stein ?”, a întrebat Eugen Csaky.

„Plâng, domnule Csaky.”

„Din ce cauză, Stein ?”

„Nu ştiu, aşa îmi vine, domnule Csaky.”

„Îţi place viaţa, Stein ?”

„Da, domnule Csaky.”

„Foarte bine, Stein.”

„Vă mulţumesc, domnule Csaky.”

Ajunseseră în spatele cazărmii militare. Erau lângă balta în care se deversa haznaua.

„Dezbracă‑te, Stein.”

„Bine, domnule Csaky.”

„La piele, Stein. Hainele n‑au nici o vină că sunt purtate de unul ca tine. La ele au muncit lucrătorii din croitorie.”

„Bine, domnule Csaky.”

„Bagă‑te în mâlul ăsta, Stein.”

„Am înţeles, domnule Csaky.”

„Încă o dată, încă o dată, încă o dată… Stein.”

„Am înţeles, am înţeles, am înţeles… domnule Csaky.”

„Acuma ia‑ţi cu grijă hainele şi pleacă în drumul tău, Stein.”

***

Către Comandantul Poliţiei Imperiale Budapesta

Domnule Miklos Szenklady, raportez :

Am dejucat o manevră pusă la cale de o grupare de comercianţi din Herina. Interesul fiind exclusiv bunăstarea lor personală. Instigatorul şi organizatorul: un oarecare Emerich Stein. Redau mai jos jurământul de credinţă al acestor inconştienţi, menţionând că gruparea a fost anihilată şi ordinea restaurată în oraş.

„În numele prosperităţii noastre aflate în pericol şi de asemenea pe Sfânta Cruce Imperială jurăm că vom lupta pentru salvarea noastră până la eliberarea din ghearele diavoleşti ale comandantului poliţiei din oraş. Jugul cel greu şi supravegherea atentă pe care acesta le foloseşte a perturbat şi a distrus multiple forme de câştig pentru noi şi pentru familiile noastre. Necazuri de toate felurile s‑au rostogolit asupra noastră. Jurăm credinţă frăţiei noastre născută din felul acesta de necaz, fără murmur şi fără crâcnire. Jurăm să mergem până la a ucide fără milă pe cei care ne vor trăda sau ne vor vinde. Jurăm faţă de cei prezenţi aici, cu care avem aceleaşi interese, că nu ne vom despărţi până la victoria finală.

În cazul trădării ori încălcării acestui jurământ va fi lichidată şi familia trădătorului.”

Alăturat aveţi lista celor care au alcătuit această frăţie debilă din Herina.

Domnului Miklos Szentklady, cu adâncă veneraţiune, vă sunt…”