Flash fiction stories – aprilie 2023: „Travesti (Jurnal de recepție XI)” de Andrei-Codrin Bucur

Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:

prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
numele autorului să fie indicat la începutul textului;
documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.

Spor la scris!

Travesti (Jurnal de recepție XI)

Andrei-Codrin Bucur

Tramvaiul a virat la dreapta, făcându-i pe cei ce moțăiau în picioare să regrete că nu s-au așezat când a trebuit. Atunci mi s-a arătat, în splendoarea ei sulfuroasă, Spălătoria Auto Jamaica. Lângă ea, ghereta de unde, în caz de forță majoră, îmi cumpăram kebab, mai infectă ca niciodată, pe al cărei gemuleț, dacă-l scrutai cu migala unui opecist, depistai stigmatele lăsate de pulverizatoarele pentru spumă și aparatele de spălat cu presiune, precum și deșertăciunea din pupilele ciprioților care, deșelați, târșâindu-și cizmele gumate printr-o mâzgă cu miroznă de fosă septică, se căznesc în mânuirea lăncilor cu duze ceramice și a bureților portocalii, cu aspect de clepsidră.

Pe paravanele verticale, cu ancadramente sudate și tăblii străvezii, erau spânzurate covoare persane, reprezentând arabescuri și poame de vie. Sub ele, firicele de apă maronie se deplasau, desenând zigzaguri, spre jgheabul de colectare, astupat cu o serie de zăbrele oțelite. Soarele scânteia în crucea amiezii, insectele ce până nu de mult dădeau târcoale trecătorilor paralizaseră prin spalierele de iederă și cimișir și prin cotloanele urinate ale blocurilor, iar gândul că azi îmi voi lua salariul reliefa și mai tare priveliștea mistică ce mi se revărsa prin cornee.

În poarta hotelului mă aștepta Vanessa, un transsexual celebru, ce-și ducea veacul în regiunea gării și, când nu era iarnă, pe aleile plumburii din apropierea splaiului Mureșului. Avea nădragii feliați și maieul franjurat de la buric în jos. Dintr-un flacon ca de jad, scos cu unghiuțele sale false, își presăra sclipici pe linia pomeților. Balerinii aurii nu-i facilitau deloc metamorfoza. Precis venise, cu faetonul de 6:30, de la țărănoaia.

─ Bună.

─ Să-ți fie inima.

─ Cât costă o cameră la tine? îl întrebase și pe colegu’, însă dilimache îi dăduse cu flit.

─ 140 single-ul, 180 cea dublă…

─ Și dacă stau o săptămână? proptindu-și pe umăr poșetuța cu paiete sidefii, imitație Dolce & Gabbana.

─ Presupun că-ți putem face o reducere, îndreptându-ne agale către sala de primire, schimbând cuvinte de dragul dialogului în care mă simțeam subordonat expansivității unui tip cu antebrațe epilate și perucă à la Loredana Groza, pe vremea când pozase pentru Playboy.

Picioarele îi erau încrucișate, taburetul moale. Voia să-și aprindă o țigară:

─ Să-ți explic… (evident nu despre filosofia ocultă a Evului Mediu Târziu, masticația și deglutiția dinozaurilor sau teatrul absurd al lui Gombrowicz; vocea pițigăiată îmi transfera date eronate, mintea mea le procesa, decantându-le, prin centrifugarea chibzuită a unui intelect oripilat, de pleonasme și vulgarisme; ceea ce-mi propunea era, fără intransigența moralei fariseice, ceva banal, intrinsec oricărui curs masteral de antreprenoriat: o perspectivă profesională avangardistă, procurarea resurselor umane deficitare, eliminarea concurenței, sprijinită de oferta sa imbatabilă, finanțare externă, adică el își punea curul la bătaie, iar pasionații de senzații tari marcau banul, doar că nu oriunde, ci în locanda noastră de cinci margarete)… Ai priceput?

─ Numai c-aici nu se fumează.

Dezarmat în fața avansurilor bănești – întrucât orientările contradictorii și tovărășiile inadecvate aduc, pe lângă asumarea riscurilor de rigoare, multiple beneficii materiale – am cedat. Astfel că, tentantă și nocivă totodată, inițiativa Vanessei mă inspirase și mă îmboldise, aidoma cravașelor de nailon cu grip aderent, aplicate pe crupa armăsarilor, în decursul întrecerilor hipice. Pariorul din mine amușinase o oportunitate pe care, sub nicio formă, nu trebuia s-o rateze.

Și-a publicat anunțul pe Escorte.net, Publi 24 și Nimfomane.com: tranny feminină, siliconată, fotografii 100 % reale… irezistibilă, dulce, elegantă… lipsită de tabuuri, amanta ideală, nu fake… într-o locație luxoasă, igiena și discreția garantate… sub tratament hormonal, activă, pasivă și dotată… dacă ești dornic de o aventură ca-n filme, sunt aici… exterminatoarea inhibițiilor, maestra capriciilor… vino și-o să mă cunoști… nu accept persoane în stare de ebrietate și cu piercing-uri în ⁕⁕⁕⁕, nu răspund la mesaje și numere private… detalii la 0727 681… în expectativă până la apariția mușteriilor care, lehămesiți să-și tot insereze făcălețul în fund și să-și păteze cu mujdei propriile așternuturi, urmau să-și experimenteze preferințele crunte și abundente la noi în hotel, sodomizând nu doar găoazele și muianele ahtiate după glanduri și perinee, ci și noptierele melaminate, polițele de sticlă, saltelele din poliuretan, șifonierul IKEA, suportul pentru prosoape și cel pentru bagaje, uscătorul de păr, receptorul mobil al interfonului, telecomanda televizorului, tapițeria cu design futurist de la căpătâiul patului, accesoriile de baie folosite în efleurajele esențiale uverturii „Spărgătorului de nuci” și cearșafurile încolăcite cu care își învinețeau poponețele.

Într-o seară, voyeur în devenire, cu ușa cuibușorului de nebunii întredeschisă, am aruncat o privire. Lucrurile pe care le-am văzut m-au răscolit visceral: în genunchi, despuiat de ultima rămășiță de demnitate, zăcea Făt-Frumos, cu cearcăne de cerneală sub ochi, plângând în hohote, în timp ce Muma-Pădurilor, confiscându-i buzduganul, i-l plimba prin gură și-și mușca buzele rujate ostentativ. Scena era cu atât mai morbidă cu cât fiul de împărat se sfădea la telefon cu prințesa care îi dăduse papucii. Crengile plopului fără soț se înfipseră-n podoaba lui capilară și-i înghesuiră moaca în blănița pubiană, încât după ce-i spuse Ilenei Cosânzene că-i pare rău, suflându-și mucii pe scrotul pleoștit al Vanessei, nu mai apucă să rostească decât un dezgustător „Te iube… oa… oa… sgggh!”, încercând să respire. INUTIL – băiatul deghizat în școlăriță își tortura pedagogul, și nimeni, nici chiar directorul școlii, nu putea să-l oprească. Ce-a urmat, Dumnezeu știe. Eu m-am retras în ungherul meu, studiindu-mi tic-tacul cardiac și review-urile de pe amazon.com.

A doua zi, întorcându-se de la Curățătorie, cu lenjeriile epurate de orice ordură, camerista a bătut puțin câmpii, după care, în analfabetismul ce o caracterizează, a suplimentat convorbirea cu mărunțișuri:

─ Eu nu-mi dau seama ce-a găsit pruncul de ieri la popoțainărul ăla? Înalt, chipeș… avea și bemveu’. Să ajungă pe mâna unui… unui…

─ Alt bărbat?

─ Cine, mă? Așchilopatul ăsta? Cică vrea să se opereze. Cum beteșug, o bomboană de băiat să-l țuce-n…!?

─ Eh! Dificultăți conjugale. Nevastă-sa s-o fi combinat cu el din interes.

─ Păcat – și oftează. Eu nu i-aș fi cerut niciun ban.