Flash fiction stories – ianuarie 2022 (II)

Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:

prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
numele autorului să fie indicat la începutul textului;
documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.

Spor la scris!

Urâţel şi enervant

Alexandra Niculescu

Când a împlinit doişpe ani, Mia şi-a lăsat o unghie lungă, a fost cu maică-sa la nudism şi a văzut-o pe Beatrice, prietena maică-sii, cum şi-a bătut băiatul. Treaba cu unghia a fost foarte importantă pentru ea, deşi lungă însemna, de fapt, câţiva milimetri în plus faţă de celelalte unghii, care erau tăiate din carne, dar aşa simţea ea că nu mai e copil, deci o arăta tuturor şi aştepta, chiar spera să fie certată pentru unghia care ieşea în evidenţă şi cerea să fie văzută şi luată în seamă. Nimeni n-o certa, iar asta pe Mia o enerva şi-o făcea să se încrunte. Credea că nimeni nu înţelege ce i se întâmplă ei până când s-au aflat în ziua aia în aceeaşi cameră ea cu maică-sa şi cu Beatrice. Prietena maică-sii a spus că i-ar plăcea să fie ca alte femei, să aibă curajul să se plimbe pe plaja de nudişti, dar nu-i venea pentru că nu mai arăta bine de când cu copilul şi poate de-asta o şi lăsase bărbată-su. Mama fetei, ca să-i distragă atenţia sau poate abia atunci a înţeles, a zis tare: Mia şi-a lăsat o unghie lungă, vrei s-o vezi? Beatrice a dat din cap că da, dar nu s-a uitat cu atenţie, nici n-a atins mâna întinsă a Miei, care stătea acolo, aşa aproape de faţa ei, ci a răspuns doar cu: foarte bine, de ce nu? Dar fata a ştiut că nu pricepea, că nici nu ştia că de la ea pornise totul, că era prima femeie pe care o considera frumoasă, după maică-sa, şi asta în primul rând pentru unghiile ei. Beatrice avea un băiat de cinci ani, un copil mic, spunea Mia, cu nume caraghios pe care îl încurca tot timpul. De el nu-i plăcea pentru că mereu cerea câte ceva şi se smiorcăia. Şi de data asta, de cum a intrat în cameră, s-a dus direct la maică-sa, fără să bage pe nimeni altcineva în seamă, dar Beatrice îşi tot aranja decolteul: e prea adânc şi se vede urât, aşa-i?, întreba şi se uita spre mama Miei. Copilul a spus că şi-a uitat jucăriile, voia să i le-aducă. Mai târziu, mergem mai târziu, i-a spus femeia în timp ce Mia îşi privea unghia care se făcea tot mai mare, iar maică-sa repeta: să ştii că azi chiar mergem să vedem plaja aia de nudişti, rămâne stabilit, o să-ţi facă bine. Băiatul s-a lăsat pe vine şi a început să tragă de rochia maică-sii, decolteul i-a arătat sânii în întregime, iar Mia s-a uitat în jos pentru o clipă şi s-a lipit de uşă. De acolo a văzut-o pe Beatrice cum şi-a smuls rochia din mâna copilului şi l-a zgâlţâit: erau mâinile ei aşa de albe cu unghiile alea la care fata jinduia de când o cunoscuse şi acum se afundau în carnea moale a copilului, care o privea speriat, dar cu dragoste şi nevoie, şi atunci femeia s-a ridicat şi i-a tras nişte palme: una la fund şi câteva peste braţe, nu s-a uitat la nimeni şi l-a târât după ea afară.

Au rămas singure Mia cu maică-sa şi fata nu ştia ce să zică, dacă să-i ia apărarea femeii sau să spună ce ştia, că nu trebuie să baţi copiii pentru că pe ea n-o bătuse nimeni niciodată, dar ar fi fost un strop de ceva neadevărat acolo, din moment ce nu ştia dacă-i pare rău de băiatul care i se părea urâţel şi enervant în general, dar care acum îi stârnise mila cu lacrimile alea de pe faţa lui mică şi cu ochii lui imenşi care o priveau numai pe maică-sa, aşa că doar acum, de data asta, nu i se mai păruse antipatic şi ar fi vrut, poate, să-i spună femeii să nu-l mai facă să plângă, dar era treaba ei, în fond.

Nici maică-sa n-a spus nimic, chiar dacă Mia era sigură c-o să audă: vezi ce li se-ntâmplă altor copii?, dar nu s-a auzit nimic, doar mai târziu aproape a strigat să meargă odată la plaja aia, aşa că au mers şi s-au plimbat amândouă, deşi au rămas îmbrăcate şi se ţineau de mână, iar fata se uita doar spre mare şi, din când în când, spre unghia ei, care nu mai era frumoasă deloc, şi, când maică-sa n-a fost atentă, şi-a băgat degetul în gură, şi-a rupt unghia cu dinţii, a scuipat-o departe şi pe urmă a zis: Beatrice nu vine la nudişti pentru că are chestiile alea prea lungi, aşa e? Maică-sa a râs şi a strâns-o lângă ea.

O mică minciună

Emilia Crosman

Angela era o femeie simplă, bună la inimă și sinceră care locuia într-un oraș mic. Nu-i plăcea să înșele oamenii pentru că și ea fusese înșelată de multe ori (Puiu, soțul ei, o mințea cu zâmbetul pe buze de câte ori îl întreba ceva. Era un om deosebit, mințea din plăcere.) Însă sinceritatea ei avea limite. Ocazional, Angela își permitea să mai spună câte o minciună, minciunică, minciunică mititică, folosită doar în scopuri nobile, firește. Dacă Mitică, vecinul cumnatei vărului mamei lui Puiu, o întreba unde este nevastă-sa și îl vedea cam afumat și cu nasul roșu, îi spunea că nu știe unde este chiar dacă Tita mânca o ciorbă caldă chiar în bucătăria ei. De ce să-i spună? S-o bată chiar în casa ei pe sărmana femeie? Nu și nu! S-o caute până se trezește din beție. Dacă Puiu o întreba pe ce a dat atâția bani la cumpărături, ea-i răspundea senin că viața-i scumpă, că au crescut prețurile și că nu se mai tocmește cu vânzătoarele ca pe vremuri. De unde! Mai dă și ea un ban oamenilor nevoiași. Doar n-o să-i lase să moară de foame pentru că vrea dumnealui friptură din ceafă de porc. Să mănânce și sarmale de post că prea s-a îngrășat. De-atâta trai bun, arăta deja ca un urs ghiftuit. Dacă șeful ei avea probleme cu stomacul și stătea la toaletă cam multicel, le spunea tuturor celor care întrebau de el că este plecat în afara localității cu chestiuni delicate, de natură privată. O mică minciună nu face rău nimănui. Numai că, urmărind mai mereu să facă un bine, cei din jurul ei au început să o suspecteze că împodobește cam mult adevărul și să o considere mama minciunii. O minciună azi, o minciună mâine și din Angela a devenit Minciunela.