Literomania inițiază și ea, într-o epocă a campaniilor, o campanie ceva mai aparte și de durată: „Literatura la feminin”. De ce „Literatura la feminin”? Există într-adevăr o discriminare a scriitoarelor, cel puțin în societatea românească? La ce bun această campanie, una dintre multele inițiate pe diverse site-uri și rețele de socializare?
În România, s-a discutat și nu prea despre rolul și statutul femeii în cultură, în special în literatură. De curând, romanele Hortensei Papadat-Bengescu au fost trecute, în programa școlară de liceu, ca opționale. Adică pot fi ignorate dacă profesorul nu are chef sau timp să se oprească asupra lor, în ciuda faptului că romanele acestei prozatoare reprezintă, fără îndoială, un moment esențial în evoluția literaturii române. Este doar un exemplu. Nu putem să nu ne întrebăm dacă nu se va întâmpla același lucru, în viitor, cu romanele unor prozatoare ca Gabriela Adameșteanu sau cu poezia Angelei Marinescu, Norei Iuga, Anei Blandiana etc. Ce-i drept, în trecut, până pe la începutul secolului al XX-lea, femeile publicau foarte greu și deseori cu pseudonime masculine, motiv pentru care numărul scriitoarelor era mult prea mic pentru a fi luat în considerare. Bărbații erau cei care dominau piața de idei, inclusiv literatura. La fel stau lucrurile și acum, în secolul al XXI-lea, când vorbim de multiculturalism, de literatura marginalilor, de identitate de gen etc.? La această întrebare se poate răspunde atât afirmativ, cât și negativ, într-un infinit joc al măștilor. Dar cum stau lucrurile cu adevărat?
Literomania vrea să dovedească faptul că literatura scrisă de femei există și este una de calitate. În diversele numere ale revistei noastre, veți găsi autoare care scriu literatură, dar care scriu și despre literatură. Veți găsi, de asemenea, texte traduse de femei. Pentru a fi accesate rapid, ele au fost grupate într-o rubrică al cărei nume este chiar numele campaniei inițiate de Literomania: „Literatura la feminin” (cu hashtagul #Literaturalafeminin). Vă mulțumim că sunteți alături de noi!
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu