Nu-mi vine să cred! Sînt membru PEN România!
Cred că am atins o graniță pe care nu mulți dintre confrații mei maghiari au atins-o. Nu sînt membru al filialei transilvănene a PEN-ului maghiar, ci chiar al PEN-ului românesc.
Pentru mine, e o aventură de neînchipuit. În politică, dar și în viața de zi cu zi, am experimentat de cînd sînt demagogia dictonului „oameni sîntem”, „sîntem la fel” și altele asemenea. Între scriitori, am văzut că sînt mult mai deschiși, dar și că nu știu mult mai multe lucruri despre un maghiar și despre problemele sale de zi cu zi.
Bineînțeles că n-am intrat în PEN să-mi urmăresc nu știu ce agendă politică. Am intrat pentru că vreau să lucrez într-un mediu în care identitatea e mult mai elastică, mai plină de umor, mai nonșalantă decît în comunitatea maghiară sau în cea română. Mă bucur şi sper că într-o uniune internațională a scriitorilor lucrurile sînt mai dinamice și mai pline de imaginație decît într-o Europă a restaurării Cortinei de Rugină.
Mulțumesc celor care m-au ajutat în demersul meu de aplicare, și îmi urez activitate cu noroc!
Scrie un comentariu